Executările silite asupra pensiilor sunt suspendate, cel puţin până la jumătatea lunii iunie

Chiar dacă nu sunt cu toţii conştienţi de acest aspect, pandemia Corona virusului D19 a scos la iveală efectele şi urmările mentalităţii de supravieţuitor ale poporului român, care de multe ori are finalitate de nedorit. Astfel, pandemia ne-a surprins pe picior greşit în toate domeniile de activitate. Pe scurt, mentalitatea de supravieţuitor nu apare peste noapte. Ea se formează de-a lungul timpului istoric al apariţiei şi formării unui popor. Desirgur, un astfel de popor are şi momentele lui foarte rare de glorie, dar de regulă sunt cele ale unui moment clar delimitat în timp, produs de cele mai multe ori de situaţia în care este ameninţat cu dispariţia şi astfel, nemaiavând ce pierde, poporul se dovedeşte apt de gesturi militare sau politice ce-i crează oportunitatea de a se salva de la anihilare. Românii s-au confruntat de multe ori cu astfel de situaţii în clipele lor istorice unice când s-au confruntat cu popoare mai puternice precum ruşii, stât pe vremea ţarilor cât şi pe vremea sovietelor, cu austro-ungarii sau cu turcii. în toate aceste momente periculoase pentru supravieţuirea lor ca etnie dar şi ca naţiune, românii au adoptat tactica supravieţuirii prin adaptarea dublată de mimentism.
De regulă, metoda supravieţuirii pune poporul în situaţia de neevitat de a da personalităţi de valoare, sub aspect intelectual, dar constrânse, din cauza mentalităţii în care sau născut, să se limiteze la a imita. Dacă un astfel de popor dă şi personalităţi de excepţie, fie că acest aspect este rar, fie că respectivele personalităţi trebuie să părăsească definitiv teritoriul unde s-au născut pentru simplul fapt că cei mulţi, având o gândire de tip supravieţuire, nu le permite să se afirme. Românii au doar trei personalităţi de excepţie, amândouă preferând să părăsească definitiv ţara, fără nici cea mai mică urmă de regret. Este vorba de Constantin Brâncuşi, cel ce a creat şi impus abstracţionismul în sculptură, cei ce au apărut în siajul său, indiferent de naţionalitate şi chiar dacă nu o recunosc, fiindu-i epigoni şi unicul, inimitabilul Eugen Ionescu, creatorul teatrului absurdului. Al treilea, Henri Coandă a revoluţionat domeniul tehnic al aviaţiei, dovedind spre sfârşitul vieţii o stare de emoţionalitate patriotică ce nu a avut efect de durată în timp, deoarece mentalitatea păguboasă de supravieţuitor a românilor a anihilat toate intenţia sa de a asigura un anumit nivel de prosperitate economic; a statului.
Pe scurt, mentalitatea de supravieţuitor obligă toate generaţiile unui popor doar să imite şi să accepte tot ce-i oferă un popor mai puternic decât el, ceea ce-i asigură doar oportunitatea de a trăi între limitele a ceea ce numim civilizaţiei, fără să mai aibă obişnuinţa intelectuală de a crea el însuşi un tip de civilizaqţie, susceptibil de a fi inpus sau exportat altor popoare.

Sub aspect moral, un popor cu mentalitate de supravieţuitor este permanent predispus spre menţinerea stării sociale de corupţie, deoarece corupţia este singurul mod prin care poate trăi. Sub aspect culturar, un astfel popor va fi condamnat doar la starea de imitator. Dacă vreun reprezentant al acestui popor dă dovadă de capacitatea de a fi unic, acesta va fi blocat şi anihilat, constrâns să devină asemenea celor majoritari, singura sa scăpare de la autodistrugere fiind riscanta emigrare.
Un popor de supravieţuitori nu produce, doar consumă, nu este niciodată capabil să-şi negocieze dreptul la liberă iniţiativă sau dreptul la producţie internă, fără să ia în calcul posibilitatea ivirii situaţiei când, din cauze independente de voinţa sa, poate fi blocat sub aspect financiar.
Corana virusul D 19 a adus poporul român în situaţia de blocaj aproape total cu urmări de nedorit.
Astfel, sub aspect financiar, o zonă extrem de sensibilă pentru actul în sine de supravieţuire cu implicaţii destul de puternice în plan politic, guvernul a interzis efectuarea executărilor silite prin poprire asupra

pensiilor pe durata stării de urgenţă la care se adaugă alte 60 de zile după încheierea acesteia. Cum starea de urgenţă se încheie pe 16 aprilie, în cazul în care nu va fi prelungită, poprirea pensiilor pentru orice fel de creanţă este suspendată sau amânată până la mijlocul lunii iunie.
Executările silite, suspendate pentru orice tip de creanţă Măsura este inclusă în OUG 32/2020 care a fost publicată luni în Monitorul Oficial, referitoare la măsurile de protecţie socială ale angajaţilor pe durata stării de urgenţă.
Interdicţia executării silite a pensiilor vizează orice fel de creanţă, fie că este fiscală, bugetară sau comercială. În cazul în care procedura de executare silită a început deja, ea se suspendă, iar sumele blocate pentru luna aprilie se vor restituie la plata pensiilor din luna mai.
Amânarea executării silite este prevăzută la articolul 18 al ordonanţei:
„(1) Se suspendă sau nu încep măsurile de executare silită prin poprire a creanţelor fiscale, bugetare şi comerciale care se aplică asupra drepturilor lunare plătite prin casele teritoriale de pensii. Măsurile de suspendare a executării silite prin poprire asupra drepturilor lunare plătite prin casele teritoriale de pensii se aplică, prin efectul legii, de către aceste instituţii fără alte formalităţi din partea beneficiarilor acestor drepturi.
(2) Măsurile de suspendare prevăzute la aliniatul 1 încetează în termen de 60 de zile de la încetarea stării de urgenţă.
(3) Sumele reţinute în luna aprilie 2020 se restituie odată cu plata drepturilor aferente lunii mai 2020, urmând a fi recuperate după termenul prevăzut la alineatul 2.”
O măsură similară este prevăzută pentru toate drepturile de asistenţă socială acordate de către statul român. Astfel, executările silite sunt stopate şi în ceea ce priveşte, de exemplu, ajutorul de şomaj sau indemnizaţia de creştere a copilului. Perioada de suspendare ccoincide cu perioada stării de urgenţă, la care se adaugă alte 60 de zile după încetarea acesteia.
Deci, trăim doar pe bază de măsuri… guvernamentale. Concluzia? Desprea ea se tot discută, dar nu se realizează prea mult, în plan concret. Se discută despre soluţii, despre decizii de guvern, se iau hotărâri cam tardive, dar aproape nimeni nu pune punctul pe i şi nmeni nu se referă la ceea ce este vital: schimbarea mentalităţii de supravieţuitor, înlocuirea ei cu mentalitatea de popor disciplinat, ce respectă omul şi legea, ce respectă dreptul fiecaruia la a trăi civilizat. Acesta este motivul pentru care românii sunt, deocamdată, milogii popoarelor puternice. Deocamdată, românii ştiu doar să se sape, să se distrugă reciproc. Deocamdată sunt un popor de circari, doar buni de gură şi nimic altceva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Psihologia Politică şi Apărarea Socială (CLXVII)

de Gustave Le Bon_ Ajungând la finalul acestei lucrări trebuie să tragem o concluzie. O voi face încercând să demonstrez, într-o scurtă sinteză, că fenomenele fizice, biologice şi sociale sunt condiţionate – oricare ar fi diferitele legi de care depinde funcţionarea lor – de necesităţi generale de acelaşi fel. Se […]