Un concept arhitectural ne propune o incursiune în prezent, o tușă, o urmă, un desen a acestui acum care se poate materializa și care mai departe poate să rămână permanent, sau pentru cât mai mult timp așezat într-un viitor, într-o stare lungă, întinsă și sigură a unei perenități care își consolidează mereu formele și modurile în care se poate manifesta. Arhitecţii au și păstrează în firile lor acest dar al permanentizării acestui acum omniprezent în fiecare dintre proiectele lor, în fiecare nouă înșiruire de eventuale linii care pot mai departe însemna un loc, o anumită suprafață a unui teritoriu pe care proiectele lor se pot materializa și mai departe așeza.
Bienala Națională de Arhitectură XIV, ediția 2021 și-a așezat manifestările sub semnul și în forma lui Acum. Și-a pus toate întrebările pornind de la acest adverb care așază fiecare abordare a discuțiilor în acest prezent care ne împrejmuiește și care ne ține în această încercuire a lui tot timpul. Prezentul distinge aceste forme pe care le cuprinde și le disipează în propozițiile manifestului Bienalei ce tocmai acum își face cunoscute aprofundările și desfășurările lor.
Acum este nevoie de arhitecţi care proiectează pentru oameni.
Acum se construiește Noul Bauhaus european.
Acum este nevoie de creativitate.
Acum trebuie să găsimcalea de a lega arta, cultura știința și tehnologia.
Acum salvăm patrimoniul care ne prezintă și reprezintă.
Acum imaginăm un viitor durabil, integrator, pentru minte și suflet
Acum imaginăm spații publice incluzive, pentru toți.
Acum este momentul dialogului între identități diferite, asumând diversitatea ca pe un bun cultural inestimabil.
Acum aducem Pactul verde european înorașele și casele noastre.
Acum trebuie să scriem despre arhitectură, pentru a iniția o dezbatere largă cu privire la mediul construit.
Acum comunicăm poetica arhitecturii mai rapid și mai departe ca oricând.
Acum asumăm efemeritaea unei arhitecturi capabile de reconfigurări.
Acum studenții arhitecți imaginează viitoruri posibile.
Acum arhitecții redescoperă meșteșugurile tradiționale și le actualizează.
Acum este momentul arhitecturii și al arhitecților.
Acum este nevoie de unitate și solidaritate. Acum este nevoie de noi toți.
Fiecare dintre aceste propoziții impetuoase și disponibile să își desfacă înțelesurile pentru privitor, cititor și ascultător se așază într-un fel de program coerent, într-un buchet de stări care pot să contribuie și ele la urcarea lor în formele întrebărilor care pot să conducă către ulterioare rezolvări, spre dizolvarea lor în discuții coerente și
care mai departe pot fluentiza și ușura accesul profanilor spre și în interiorul acestui
domeniu, către acele apropieri care pot
înlesni dialogul dintre arhitect și consumator, sau beneficiar al lucrărilor, al gândurilor și al posibilităților de a eficientiza rezultatele muncii lui care se pot la un moment dat să se pună în operă și face vizibile.
Arhitecții și arhitectura sunt în permanență conectate în fiecare dintre aceste convulsii ale lui Acum, în fiecare dintre proprietățile lui de a masca în moduri creative ce a fost și ce urmează să fie ca mod de exprimare arhitectural, ca expunere care se menține în permanență vie și disponibilă să își consolideze corpurile și mai departe să își desăvârșească întrupările în fiecare mod al lor de dispunere în spații, în peisajele în care se pot face vizibile toate aceste cuprinderi ale lor.
Bienala Națională de Arhitectură XIV ne propune aceată oprire și contemplările
incluse ale ei, ne face să îi putem distinge bine întrupările, publicațiile și mai departe
materializările lor și ne ajută să ne întrebăm
la rândul nostru: Arhitectura cum?
Gabriel Enache
