Onoraţi-va numele de creştin

Preot loan ŞTEFĂNESCU
Când vorbim despre creştin şi creştinism, este potrivit să înţelegem sensul adevărat şi profund al acestor cuvinte. Ce minunat ar fi să înţelegem îndatoririle, dar şi privilegiile celui ce poartă acest nume de nobleţe. Oare, ce sacrificii am făcut noi ca să ne potrivim viaţa cu numele lui Hristos, prin trăirea vie a atribuţiilor creştine? Oare, înţelegem cuvintele Sfântului Grigorie de Nyssa, care zice: „Nu există şi nu a existat o cinste mai mare decât aceea de a te numi creştin!” Oare, am făcut ceva, personal fiecare, în acest sens? Asta presupune o alergare spre ţinta desăvârşirii, care este Hristos. Spre această ţintă au alergat, de-a lungul celor două milenii creştine, toţi creştinii adevăraţi, jertfindu-se pentru Hristos şi făcând totul ca numele Său să fie cunoscut, adorat şi apărat în lume.
Să-l amintim doar pe Sfântul Calistrat din Catargina, care era ostaş la Roma, în timpul împăratului Diocleţian (+305). Mărturisind în public că este creştin, a fost chinuit până la sânge, târât prin cioburi ascuţite şi aruncat în mare. Dar, din toate acestea a scăpat nevătămat. Aruncat apoi în închisoare, a vestit confraţilor săi de suferinţă Evanghelia lui Hristos. Scos de acolo şi dus la judecată, trecând pe lângă un templu păgân, s-a rugat şi toţi idolii (statuile) au căzut la pământ şi s-au sfărâmat. Prin credinţa şi răbdarea sa, prin exemplul său strălucit, a atras la credinţa creştină peste 200 de slujitori împărăteşti. Toţi aceştia L-au mărturisit pe Hristos, chiar dacă şi lor, dimpreună cu Calistrat, li s-au tăiat capetele, cinstind astfel numele de creştin.
Creştinii care nu trăiesc viaţa după poruncile Evangheliei sunt vânzători ai Domnului, profitând doar de numele lui Hristos. Pe Golgota mileniului al treilea, Mântuitorul Hristos este trădat de toţi aceia care nu sunt credincioşi faţă de angajamentele propriului Botez, de toţi aceia care se lasă conduşi de alţii şi devin victime ale tuturor amăgirilor.
Mântuitorul Hristos este renegat şi răstignit astăzi de toţi cei care merg pe calea răului, a plăcerii, a egoismului, a mândriei, a urii şi a nelegiuirilor de tot felul. Sfântul loan lacob de la Iordan socoteşte că, prin faptele rele şi ruşinoase, fiecare îl regăsim necontenit pe Hristos şi îi prelungim agonia. Prin gura acestui sihastru român din Ţara Sfântă, Dumnezeu ne spune fiecăruia: „Evreii urâtori de bine / O dată doar M-au răstignit, / Iar tu, prin fapte de ruşine, / Mă răstigneşti necontenit”.
Nimeni nu poate pretinde dar, că face parte din Biserica Creştină, dacă viaţa lui este păgânească. Sfântul Apostol Pavel ne avertizează: „Nu vă amăgiţi: nici desfrânaţi, nici închinători la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoriotrii, nici răpitorii, nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu Sfântul” (l Corinteni 6,9-10). Nu! Că nu este de ajuns să te declari creştin, botezat în religia creştină, având un nume frumos de sfânt, dacă faci rele. Cinstea de creştin, pe care Biserica ţi-o acordă prin botez, te obligă să trăieşti creştineşte toată viaţa, clipă de clipă. Sfântul Efrem Sirul spune limpede: „Să nu fim numai cu numele creştini, iar cu năravul păgâni, căci creştinism înseamnă să urmezi lui Hristos… ”
Trebuie dar, să fim convinşi că ceea ce facem bun, în fiecare zi, facem pentru Dumnezeu. Dacă facem mult, vom avea mult; dacă facem puţin, vom avea puţin: dacă nu facem nimic, nimic vom avea. Fericiţi vor fi cei care au lucrat şi au adus rod prin răbdare, dar vai de cei ce au îngropat talantul şi se aseamănă smochinului neroditor. Ce păcat că sunt mult suflete care se urăsc tot mai mult, ca plantele fără hrană şi apă. Hrana de la Dumnezeu este, dar nu se ating de ea, iar roua Lui e abundentă şi nu se lasă udaţi. Noi hotărâm: cu Dumnezeu pentru totdeauna în bucurie, sau fără Dumnezeu, în disperare!
Aşadar, nu trăiţi la întâmplare. Priviţi semnele pe care Dumnezeu le dă în fiecare zi. Treziţi-vă din toropeala păcatelor ucigătoare. Ceea ce ne pregăteşte Dumnezeu este minunat, dar cel ce se lasă surprins nepregătit, nu va avea parte nici de fericire, nici de viitor. Un lucru este clar, că toate bunurile pământeşti sunt trecătoare şi nu dau satisfacţie. Astăzi sunt, mâine deja s-au risipit, dar Dumnezeu rămâne pentru totdeauna.
Avându-L pe El, avem cea mai sublimă şi mai sigură bogăţie. Prin El doar, putem gusta fericirea încă din această lume, supusă devenirii şi morţii. Să luăm aminte la aceste adevăruri ale vieţii şi să ne onorăm numele de creştin aşa cum se cuvine, dacă vrem să ajungem în Rai. Să putem spune: „Eu n-am putut afla rai mai bun şi mai dulce decât în faţa Domnului nostru lisus Hristos”.