Preot loan ŞTEFĂNESCU
De multe ori, când somnul nu mă ia (din multe motive), mă aşez la biroul meu de lucru din paraclis şi, până dimineaţa, scriu o mare parte din trăirile, gândirile, îngrijorările, experienţele pastorale şi sfaturi pentru fiii duhovniceşti. Parcă sunt condamnat la asta şi nu am dreptul să mă odihnesc pentru a doua zi, până când nu duc la bun sfârşit această sarcină, pe care consider că Dumnezeu mia încredinţat-o. Deşi mi-a fost teamă la început, duhovnicul meu mi-a dat binecuvântarea şi curajul necesar de a crede în puterea oamenilor de a deveni „mai buni” cu ajutorul lui Dumnezeu. De aceea, îndrăznesc să scot la lumină „adevăruri” de care „cine se îndoieşte nu primeşte”.
„lubeşte-ţi aproapele”, a spus Mântuitorul Hristos. Dar dacă vrei să fii bun, atunci iubeşte-ţi vrăjmaşul, fă-i bine celui care te urăşte şi roa-gă-te pentru cel care te prigoneşte.
De ce să împlinim
asta?
Pentru a fi mai buni! Pentru a semăna în lumea de azi, nu răutate, ci bunătate, ca să putem primi unii de la alţii ceea ce ne dorim cu toţii! Nu e uşor, dar e folositor! Suntem destul de egoişti şi răi, şi chiar, adesea, nemiloşi cu semenii noştri. Desigur, nu toţi putem fi geniali, dar toţi putem fi „oameni buni”. Pentru asta, trebuie să
învăţăm să dăm, înainte să cerem; să învăţăm să ne fim de folos unii altora, să refacem punţile de legătură dintre noi prin „binele” pe care vă îndemn să-l facem unii altora. Oamenii necăjiţi şi trişti din zilele noastre au nevoie mai mult de bunătatea, mângâierea şi iubirea noastră, decât de punga noastă. Este mare nevoie în lumea de azi de „o vorbă bună”, de un gest caritabil făcut cu discreţie şi din suflet. Să ne amintim de cei „doi bănuţi” pe care o femeie văduvă i-a pus în „cutia milei” şi despre care Mântuitorul a spus că ea a pus mai mult decât toţi bogaţii împreună. De ce? Pentru că ceilalţi au pus din aceea ce avem în plus, pe câte ea a pus tot ce avea, cu modestie şi sinceritate. Şi Dumnezeu, care le vede pe toate, ţine cont de asta şi răsplăteşte celui ce face la fel ca ea. Spune cineva foarte frumos: „un ţăran care iubeşte animalele este mult mai important şi folositor unei societăţi decât un general care urăşte oamenii”. De aceea, societatea de azi are nevoie şi de „oameni mari”, dar are mai mare nevoie de „oameni buni”.
Aşa că este vremea faptelor şi nu a „vorbelor”… pentru că cine oferă doar vorbe „goale” (cum fac azi unii) va primi înapoi reversul lor… Este vremea să încercăm chiar de
astăzi să fim măcar un pic mai buni decât ieri.
Mulţi umblă după măreţie, căutăm „gloria” sau încercăm să părem altfel decât suntem, prin: haine, maşini, bijuterii, case de lux… prin orice. Vrem cu tot dinadinsul, şi facem tot posbilul, să fim aplaudaţi pentru lucruri artificiale, făcute de ochii lumii, uitând că nu oricui îi este dat să facă lucruri mari. în schimb, până şi cel mai slab om de rând poate fi puternic, dacă manifestă bunătate. Cu adevărat „mari”, sunt doar oameni care sunt cu adevărat „buni”. Doar aceia vor putea urca până la Tatăl Nostru cel din Ceruri.
Fiecare zi pe care Dumnezeu ne-o îngăduie ne-o îngăduie pentru ca să ne arătăm mai buni. în acest sens cred că este foarte instructivă parabola lăsată de Mântuitorul Hristos în care se spune că cineva avea un smochin sădit în via sa şi a venit să caute rod în el, dar n-a găsit. Şi a zis către vier: „iată, trei ani sunt de când vin; caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l! De ce să ocupe locul degeaba? lar el, răspunzând, a zis: „Doamne, lasă-l şi anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur şi-i voi pune gunoi, poate va face rod în viitor, iar de nu, îl vei tăia”. (Luca 13, 6-9).
Ni se potriveşte multora
această parabolă. Ocupăm degeaba un loc în lumea de azi; pentru că Dumnezeu-Tatăl caută rod în viaţa noastră şi nu găseşte. Şi pe bună dreptate, sentinţa ar fi ca să ne curme viaţa. Avem însă şansa să mijlocească pentru noi Mântuitorul Hristos, care zice: „Mai lasă-i, că poate vor face roade bune. Şi dacă nu va face,
taie-i.”
De aceea, fiecare azi este un prilej de a face „roade” (fapte) bune. Dacă viaţa noastră nu este cu Hristos şi în Hristos, condusă de Duhul Sfânt, este o viaţă trăită în van. Şi totuşi, El ne mai lasă, pentru că ne vrea buni. Ne mai lasă, poate vom rodi.
Să nu uităm că anii vieţii noastre sunt puţini şi trebuie să ne grăbim să facem faptele (roadele) cele bune.
încearcă şi tu faptele bune ale celorlaţi! Daor aşa îţi vei justifica locul pe care îl ocupi azi în lume.
Sf. loan Gură de Aur zice: „Aveţi bani? Cumpăraţi Cerul! Nu aveţi bani? Dăruiţi un pahar cu apă, o pâine, şi veţi primi Raiul. Daţi lucruri pieri-toare şi veţi primi fericirea veşnică.
Miluiţi pe cel sărac şi, chiar dacă veţi tăcea la Judecata de Apoi, o mie de guri vă vor lua apărarea”.
