Mediterana, groapa comună a emigranţilor

Valul masiv de emigranţi care traversează apele internaţionale ale Mediteranei a devenit o adevărată calamitate pentru statele riverane ale Uniunii Europene. Emigranţii care pleacă de pe coasta de nord a Africii sau de pe litoralul occidental al Peninsulei Arabe sunt oameni foarte disperaţi a căror viaţă a fost distrusă sub aspect economic de războaiele regionale. Ei privesc Europa de Vest ca un fel de paradis. Majoritatea nu are nici cea mai mică iluzie că vor fi primiţi cu braţele deschise, dar, după cum se ştie, speranţa într-un trai mai bun nu dispare niciodată, iar emigranţii africani şi asiatici sunt capabili să-şi asume toate riscurile, inclusiv cel de a-şi pierde viaţa în timpul traversării Mediteranei, care niciodată nu are loc în condiţii de mare securitate, ci în condiţii de foarte mare risc, de regulă, navele folosite fiind într-o stare tehnică destul de precară.
Pentru a ne da seama şi mai bine de marele pericol pe care îl comportă trav-estarea disperată a Mediteranei, vom prezenta câteva cifre. Dar, înainte de această înşiruire cifrică, trebuie să atragem atenţia asupra faptului că valul masiv de emigranţi este întreţinut nu doar de focarele de război regional, el fiind provocat şi de gradul foarte ridicat de corupţie din statele asiatice şi africane de provenienţă a emigranţilor, corupţie întreţinută, în realitate, de clanurile şi partidele politice din respectivele state, corupţie ce provoacă la rândul ei, în afară de războaiele regionale, degradarea tot mai accentuată a economiilor ţărilor respective, inclusiv a nivelului de trai al populaţiei. Revenind, însă, la spaţiul geografic al Mediteranei, trebuie menţionat că până sâmbătă, 18 aprilie anul acesta, drama care a avut loc în largul coastelor Lampeduzei, în octombrie 2013, când au murit înecaţi 366 de emigranţi, nu a fost depăşită ca amploare a tragediei umane, considerată cea mai gravă pentru începutul actualului secol. Cu toate acestea, soarta oferă diferite situaţii care se dovedesc a fi mai tragice una decât cealaltă. Deci, la sfârşitul săptămânii trecute a avut loc naufragiul unei şalupe ce s-a soldat cu moartea a cel puţin 700 de emigranţi. Această cifră se adaugă alteia, când în ziua de 12 aprilie, tot din cauza unui naufragiu, au murit înecaţi aproape 400 de emigranţi. Aceste ultime două evenimente tragice au determinat înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi să declare oficial, prin purtătorul său de cuvânt, că „Mediterana a devenit groapa comună a emigranţilor”.
O altă organizaţie care monitorizează fluxul de emigranţi spre Europa, The Migrants Files a dat publicităţii o serie de cifre prin care se scoate în evidenţă situaţia foarte gravă a asiaticilor şi africanilor ce îşi asumă riscul de a traversa Mediterana, de multe ori aceste călătorii improvizate terminându-se cu moartea în grup a celor care-şi asumă riscul de a pătrunde ilegal în Europa Occidentală.
De la începutul acestui secol au murit în total 22 de mii de emigranţi care au încercat disperaţi să traversese Mediterana cu ajutorul diferitelor tipuri de ambarcaţiuni mai mult sau mai puţin improvizate, mai mult sau mai puţin recondiţionate. în urma unui calcul ce ar putea părea cinic altora, anual au murit înecaţi în medie 1.500 de emigranţi. Din alt punct de vedere, numai în anul 2014, 75% din emigranţii care au murit înecaţi sunt cei care au traversat Mediterana. De asemenea, de la 1 ianuarie 2015, au dispărut fără urmă 1.776 de emigranţi despre care se ştie doar că au părăsit coastele Asiei Mici şi ale Africii, încercând să traverseze Mediterana. Conform statisticilor, cei 1.776 de emigranţi daţi dispăruţi reprezintă doar o parte din cei 36.390 de emigranţi care au travesat Mediterana, ajungâd pe coastele de sud ale Europei. Se pare, că în realitate numărul celor dispăruţi fără urmă în timpul travesării Mediteranei este mult mai mare. Făcându-se un clacul pur matematic, de la 1 ianuarie 2015 până pe 19 aprilie anul acesta, au murit înecaţi în fiecare lună 400 de emigranţi, ceea ce înseamnă că la fiecare două ore a murit câte o persoană care a încercat să ajungă pe coasta sudică a Europei. Din păcate, acest bilanţ este confirmat de autorităţile militare care supraveghează apele teritoriale din sudul Europei. De asemenea, tot de la 1 ianuarie 2015, au debarcat ilegal în Europa 8.865 de emigranţi. Totuşi, deşi anul acesta încă nu s-a terminat, se crede că numărul total de emigranţi africani şi asiatici va depăşi cu mult pe cel al emigranţilor care au intrat ilegal în Europa, în 2014, traversând Mediterana, numărul acestora fiind, anul trecut, de 219.000 de persoane, adică de 10 ori mai mult decât în 2012. Tot statistic, operaţiunea „Mare Nostrum” a permis în intervalul octombrie 2013 -octombrie 2014 să fie salvaţi de la înec un număr total de 150.000 de emigranţi. Trebuie menţionat că operaţiunea „Mare Nostrum” a fost pusă la punct şi efectuată doar de marina italiană care a reuşit să salveze în medie de aproape peste 400 de emigranţi, în fiecare zi. în plus, operaţiunea lansată de armata italiană care supraveghează 24 de ore din 24 de ore coastele italiene, a permis arestarea a 351 de emigranţi ilegali. De asemenea, de la 1 noiembrie 2014, după ce a fost încheiată operaţiunea „Mare Nostrum”, a fost demarată operaţiunea „Triton” ce costă lunar aproape 3 milioane de euro. Această sumă este alocată, în general, de către Agenţia de control a frontierelor exterioare ale Europei (Frontex). Operaţiunea „Triton” se va derula şi pe parcursul întregului an 2015, estimându-se un cost total de 114 milioane de euro, ceea ce înseamnă aproape 9,5 milioane de euro lunar, echivalent al bugetului lunar alocat doar pentru operaţiunea „Mare Nostrum”, care a fost de 9 milioane de euro pe lună. Partea proastă este că întreaga suprafaţă a Mării Mediterane este de 2.510.000 km2. Este o suprafaţă enormă care nu poate fi acoperită în totalitate de către navele militare de patrulă. în plus, nu există o reală colaborare între armatele maritime ale tuturor statelor care au litoral la Marea Mediterană, fie că este vorba de Europa, Asia Mică sau Africa. Directorul adjunct al Agenţia de control a frontierelor exterioare ale Europei, Gil Arias a declarat luni, 20 aprilie că „Frontex nu poate să controleze şi să supravegheze toate zonele maritime ale Mediteranei, motiv pentru care este în imposibilitatea de a preveni toate tragediile care pot avea loc în timpul travestării Mediteranei, unele dintre ele chiar nefiind descoperite pentru simplul motiv că cei care se ocupă de traversarea ilegală a Mediteranei de către emigranţi sunt indivizi care nu respectă şi sfidează orice lege, reuşind prin stimularea traficului ilegal de emigranţi să acumuleze adevărate averi ce scapă sistematic de controlul Fiscului din statele respective”. Gil Arias a spus, tot în data de 20 aprilie, că cel mai bine ar fi, pentru a se evita numărul mare de emigranţi morţi prin înec, să se ajungă la un punct comun între statele riverane ale Mediteranei, pentru a se deschide „căi maritime comune pentru emigranţi, mai ales pentru cei asiatici şi africani care fug din zonele ce sunt afectate de războaie regionale”. Dacă propunera lui Gil Arias va fi, nu neapărat acceptată, dar ce puţin luată în calcul şi supusă dezbaterii, există şanse oricât de mici ar fi ca traversarea Mediteranei să nu se mai soldeze cu pierderi de vieţi, iar în paralel să se pună capăt, cât de cât, mafiei ce se ocupă cu taversarea ilegală a apelor internaţionale ale Mediteranei.