Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick
Primul căruia destinul i-a oferit zile nemaipomenit de favorabile a fosr Salazar. Franco va mai avea de aștetat. Să ne amintim că Biserica îl orientase pe Salazar către studii economice. La vremea respectivă, Portugalia devenise așa de săracă încât, nemaiajungându-le salariile, militarii, de la simplu soldat până la ofițerii, se apucaseră de afaceri, fiecare în felul său, bazându-se pe relațiile ce le avea. După cum se dovedise încă din secolul al XIX-lea, când militarii se apucă de afaceri, totul se termină catastrofal pentru economia unei țări. Generalul Gomes da Costa, fiind pe felie, dă dovadă de lipsă de scrupule și acumulează o avere din care putea trăi liniștite cinci generații de nepoți, dar face o greșeală: se încrede prea mult în complicele său la jefuirea finanțelor Statului, Antonio Carmone care, la prima greșeală făcută de Gomes da Costa, îl trimite, fără să ezite, la plimbare. Astfel, se descoperă că finanțele Statului erau pe zero, iar viața economică intrase în agonie. în această situație, politicienii portughezi cad de acord că sabia și cravașa nu pot face minuni. în consecință, se întoarce spatele armatei, fără să fie tras nimeni la răspundere, după principiul: cine a apucat să fure, să fie sănătos. Drept urmare, fiind credincioși fervenți, politicienii își îndreaptă privirile către Dumnezeu și Biserică, aliatul fidel în probleme financiare. După discuțiile ce au avut loc, Biserica aduce la cunoștință politicienilor că a crescut și protejat un geniu în materie de afaceri, capabil să scoată țara din marasmul în care se scufunda. Astfel, este scos de la cutie, cu sprijinul Bisericii, Antonio de Oliveira Salazar, care, în douăzeci și patru de ore, este pus, în 1928, ministru de Finanțe, fără să fii avut o secundă de activitate politică.
Din prima zi de activitate, dă dovadă de foarte multă intransigență. Strânge șurubul, reorganizează activitatea economică a Portugaliei, desfințează unele structuri din cadrul Ministerului. Oficial, după patru ani de activitate, Salazar a reușit să stabilizeze economia portugheză, dar la o analiză lucidă, experții vor descoperi că totul a fost doar praf aruncat în ochii poporului. Moneda națională, escudo, nu valorează nici cât o ceapă degerată pe marile piețe bursiere mondiale, dar n-are importanță, din momente ce, peste tot, este liniște și pace, iar oamenii nu se revoltă. Totul merge înainte. Este adevărat că nu în pasul teutonic de gâscă. Portughezii sunt latini. Ei nu ridică piciorul ca soldații germani, când defilează. Portughezii își târșie papucii, bâțâie din șolduri, pac pași de defilare în ritm de rumba. Se constată că omul de rând se acomodează cu greu la ordinele rigide ce se dau pe un ton ridicat, pentru a defila disciplinat. în ciuda acestor realități, motorul economiei naționale este pus în funcțiune de enigmaticul și puritanul Salazar.
Brusc, Salazar descoperă pe idolul său în materie de gândire politică și economică. Se știe că înainte de a se culca, Salazar citea câteva pagini din Republica l ui Platon, dar nu filozoful grec va fi modelul său. încântat, chiar fascinat, el vorbește entuziast, despre descoperirea sa, cu singura cu singura femeie pe care a tolerat-o în viața sa: Maria, o guvernantă de preot. Deci, modelul său nu mai este Platon, pe care-l consideră prea învechit, ci un contemporan ce a reușit strălucitor, în ascensiunea politică a vremii: Benito Mussolini. Ca orice elev silitor, Salazar studiază cele șase principii de bază ale politicii și economiei fasciste. Ducele va spune răspicat, public, ca să-l audă clar toată lumea: “Crizele sociale și economice duc la apariția fascismului. Fără aceste crize, fascismul n-ar prinde viață. Fascismul se organizează după model militar, ceea ce dă mai multă siguranță și stabilitate armatei. Fascismul se identifică cu burghezia pentru a putea combate elementele nocive din interiorul burgheziei. Prin ideologia sa, fascismul îi mobilizează pe cei nemulțumiți, dar și pe cei nehotărâți. Fascismul are grijă de identitatea națională pe care o apără cu îndârjire. Fascismul este ideologia de bază a națiunii”. Salazar își dă seama că cine este capabil să manipuleze impactul emoțional produs de aceste fraze simple, ajunge departe. Salazar este un elev conștiincios, care nu învață ca papagalul. îl duce mintea să adapteze lecțiile dicttorului italian, la mintea și la felul de a fi al portughezilor. în plus, are sprijinul armatei și al Bisericii. în 1932, va da lovitura vieții sale. în acest an, generalul Carmona este ales președintele Republicii portugheze. Singura obligație a lui Carmona: să fie prezent la toate paradele organizate cu diferite ocazii. Funcția lui Carmona este doar decorativă. în realitatea nu are nicio putere de a decide. Deși, oficial, Salazar stă în umbra lui Car-mona, prin faptul că a tras cu abilitate sforile, reușește să fie ales președintele Consiliului de miniștri. Cu alte cuvinte, Salazar taie și spânzură, fără ca nimeni să îndrăznească să se opună sau să critice. De acum, Salazar va fi stăpânul Portugaliei până în ultima zi a vieții sale
La o distanță de câteva luni după Salazar, dar folosind alte metode, Franco va deveni stăpânul absolut al Spaniei.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRȚĂ, pentru cunoașterea adevărului istoric de care se feresc toți cei aflați la putere. în altă ordine de idei, indirect se va înțelege cum soarta nefericită a României, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărțirea Europei, după înfrângerea Germaniei. Și este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte și despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influențat evoluția politică din zonele unde aceștia au putut să-și exercite discreționar puterea. De asemenea, Mircea Cotârță se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmbovița”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013. De asemenea, din respect pentru adevărul istoric, din 2009, luna august, Elena Toma procesează texte, le corectează, acolo unde este nevoie și, tot la nevoie, tehnoredactează.
