Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick
Pentru a-l scăpa pe Papa Pius al Xll-lea de salvele de sughiț, inclusiv de durerile de stomac ce se agravau, doctorul Galeazzi-Lisi a decis să-l radiografieze, dar marea problemă era cum să-l convigă pe Papă să-nghită porția de bariu necesară realizării radiografiilor. A încercat toate metodele, dar Papa era terbil de încăpățânat. Văzând că nu are cu cine discuta, doctorul a renunțat, lim-itându-se doar la simple palpări ale abdomenului ilustrului său pacient. ĩn final, medicul oficial al Papei a început să dea cu presupusul, gândindu-se că Papa s-ar putea să fie bolnav de cancer. Dând din colț în colț, adus la disperare de neîncrederea Papei în medicina clasică, Galeazzi-Lisi a luat legătura cu influentul anturaj german ce nu-l slăbea din ochi pe Pius al XII-lea, mai ales că acesta din urmă trebuia să devină surd și mut în fața dovezilor prin care se demonstra clar că Vaticanul începuse să ajute foști lideri fasciști și naziști să fugă în America Latină. Pe scurt, anturajul german, în loc să solicite adevărați specialiști, a adus un vraci, pe celebrul Paul Niehans.
Locuind în Elveția, la Clarens, în cantonul Vaud, se spunea despre Niehans că era copilul din flori al împăratului german Wilhelm al ll-lea. Adevărul este că Niehans acea ceva studii de medicină clasică, dar nu cu diploma obținută a reușit să facă avere, ci cu un panaceu, considerat inedit la vremea respectivă: un amestec pisat de celule prelevate de la diferite animale. Astfel, administra aceast amestec tuturor bolnavilor ce apelau la el. ĩl recomanda mai ales celor ce aveau afecțiuni de sănătate, în fața cărora știința medicală se dovedise neputincioasă. Cel mai mare succes l-a avut în tratarea ridurilor faciale, mixtura sa redând tinerețea țesuturilor epidermei. Deci, din clipa în care a fost solicitat, Niehans nu a mai stat pe gânduri și s-a dus cât de repede a fost în stare, la Vatican.
Cu toate acestea, când s-a aflat că Papa va fi tratat cu metoda lui Niehans, cardinalii au început să se agite, nefiind de acord ca Sfântul Părinte să fie injectat cu celule de animale. Cu toate acestea, cardinalii au constatat că nu pot face legea la ultimul etaj al palatului pontifical, unde erau cele nouăsprezece încăperi ale apartamentului papal. Acolo era domeniul privat al lui Pius al Xll-lea, unde dicta doar teribila Maică Pasqualina, poreclită Virgo potens, fecioara atotputernică. Deoarece Papa dorea cu ardoare să fie vindecat, toată lumea a tăcut, până la urmă, acceptând ca Niehans să-i injecteze celulele. Ca să demonstreze tuturor că procedează științific, Niehans a făcut analiza urinei Papei, folosind reactivul lui Abderholden, utilizat… pentru diagnosticarea precoce a sarcinii la femei. După ce a venit rezultatul analizei, Niehans, în data de 26 ianuarie 1954, i-a inoculat Papei un amestec viu de celule prelevate din hipotalamus și glandele suprarenale. A doua zi, starea de sănătate a Sfântului Părinte s-a înrăutățit. Voma a fost nu numai violentă, dar era și de culoare neagră, “ceea ce nu s-a mai întâmplat până acum, în urma aplicării tratamentului prescris de mine”, va constata Paul Niehans. În plus, a reapărut sângele în expectorațiile și scaunele Papei.
Cu toate acestea, se credea în continuare că Papa are o constituție fizică remarcabilă. După câteva săptămâni, s-a dat jos din pat și a început să se ocupe de rezolvarea problemelor Vaticanului. ĩn iulie, se simțea așa de bine că Maica Pasqualina a avut mare grijă să răspândească prin toată Europa că Pius al Xll-lea a reușit să se vindece de cancerul la stomac cu ajutorul tratamentului lui Paul Niehans.
Cu toate acestea, totul nu s-a dovedit a fi decât un scurt răgaz. ĩn septembrie, durerile au reapărut, mai violente. lmedia, Papa a cerut să i se injecteze urgent celulele miraculoase. Niehans reapare iute la Vatican. ĩn data de 12 septembrie, îi administrează Papei faimosul său amestec de celule, de data aceasta ameliorat. “Spre marea mea uimire, va consemna Niehans, a doua zi după administrarea pe cale venoasă a amestecului meu, ameliorat, de celule, crizele de vomă și de sughiț au reapărut, însoțite de expectorarea de cheguri de sânge. ĩn consecință, în afară de aplicarea obișnuitei mele cure simptomatice, l-am obligat pe Papă să accepte «dieta mea bio-genetică», de pe urma căreia așteptam un efect tonic de refacere a stării sale de sănătate. Această dietă se baza pe propolis, hrana reginei albinelor, la care am adăugat diferite produse homeopatice și organice”.
Dar dieta prescrisă, în loc să amelioreze, îi va cauza Papei agravarea răului de care suferea. Văzând în ce hal se afla Papa cu starea sa de sănătate, Galeazzi-Lisi începe să se îndoiască de eficiența metodei de tratament a lui Niehans. În consecință, îl va supune pe Papă unei noi consultări, ce se va efectua ca de obicei: superficial. Apoi, va stabili un alt diagnostic. “M-am întrebat, va scrie Galeazzi-Lisi ulterior, dacă nu cumva agravarea stării de sănătate a Papei fusese provocată de o intoxicație cu acid cromic pe care l-am folosit pentru tratarea afecțiunilor gin-givale. Se prea poate ca acest acid să-i fi afectat stomacul, să-i fi provocat un ulcer, dar nici nu puteam ignora presupunerea că leziunile gastrice putea fi și de altă origine”. Ce mai încolo și încoace: parcă eram într-o piesa de teatru de Molière!
Tradus din franceză de Mircea COTÂRȚĂ, pentru cunoașterea adevărului istoric de care se feresc toți cei aflați la putere. În altă ordine de idei, indirect se va înțelege cum soarta nefericită a României, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărțirea Europei, după înfrângerea Germaniei. Și este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte și despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influențat evoluția politică din zonele unde aceștia au putut să-și exercite discreționar puterea. De asemenea, Mircea Cotârță se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmbovița”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013. Totodată, din respect pentru adevărul istoric, din 2009, luna august, Elena Toma procesează texte, le corectează, acolo unde este nevoie și, tot la nevoie, tehnoredactează.
