Cea mai rea dintre toate lumile posibile(69) De la explozia urbana la Bidonville-ul Global

de Mike Davis_
Aceste structuri polarizate de ocupare a terenurilor şi de densitate a populaţiei sunt rezultatul logisticilor mai vechi de control impeial al împărţirii solului şi al politicilor sociale bazate pe dominaţia rasială. în toată lumea a treia, elitee postcoloniale au moştenit amprentele concrete ale oraşelor coloniale segregate, înainte de a le reproduce cu aviditate structurile arhitecturale şi sociale. în ciuda discursurilor despre eliberare naţională şi dreptate socială, elitele postcoloniale au adaptat, fără să clipească, departajarea rasială din perioada colonială cu scopul de a-şi apăra privilegiile de clasă şi avantajele ce decurg din acest aspect pentru a-şi păstra neatins spaţiul ce le revine din acapararea unei mari suprafeţe de teren.
Aşa cum se poate constata, Africa subsahariană este exemplul extrem. La Accra, relatează Kwadwo Konadu-Agyemang „membrii elitei indigene au pus mâna (după obţinerea independenţei) pe «funcţiile coloniale» şi pe toate avantajele sociale şi materiale ce au decurs din acest fapt şi nu numai că au menţinut statu quo, dar au creat, prin intermediul delimitării spaţiului ce le revenea, şi alte mecanisme de amenajare a spaţiului respectiv, ceea ce a dus la apariţia mai multor noi zone rezidenţiale de lux accesibile doar după criterii de avere, statut social şi putere deţinută1)”. De asemenea, la Lusaka, planul urbanistic colonial al oraşului a constituit baza unei segregaţii aproape totală, după obţinerea independenţei, ce a separat clar înaltele personalităţi ale Statului şi practicanţii profesiunilor liberale de compatrioţii mai săraci. în Harare, după ce s-au instalat, în 1980, în cartierele periferice deţinute de albi, politicienii şi înalţii funcţionari negri au manifestat foarte repede interesul crescând pentru a păstra barierele şi privilegiile vechiului regim instaurat de albi.2) „Mişcarea socială şi politică a noii clase de negri, scrie Neil Dewar, geograful zonei Cap, a luat o tutnură demonstrativă ce a dat şi mai multă forţă opunereii acesteia la o eventuală punere în aplicare a sistemului socialist de repartizare a locuinţelor3).”
în paralel, în Kinshasa, „zairifi-carea” aplicată de dictatura instaurată de Mobutu nu a dus la nimic concret pentru a micşora prăpastia enormă ce separa oraşele albilor, pe care a pus mâna noua cleptocraţie4) a negrilor, de amărâtele aşezări ale majorităţii populaţiei negre ce nu deţinea nicio formă de putere politică decizională. Noul oraş, Lilongwe, special construit pentru a simboliza nou obţinuta independenţă a statului Malawi, sub aspect urbanistic, a adoptat, fără să ezite, modelul colonial al exprimării puterii de a stăpâni ce nu tolerează nesupunerea.
1) Kwadwo Konadu-Agyemang, The Political Economy of Housing and Urban Development in Africa, op. cit., p. 73.
2) Alison Brown, „Cities for the Urban Poor in Zimbabwe: Urban Space as a Resource for Sustainable Development” in David Westendorff şi Deborah Eade (sub coordonarea lui), Development in Cities, op. cit., p.269; Chalo Mwimba, „The Colonial Legacy of Town Planning in Zmbia”, text al unei comunicări în cadrul conferinţei „Planning Africa 2002”, Durban, sept. 2002, p. 6.
3) Neil Dewar, „Harare: A Window of the Future for the South African City?”, in Anthony Lemon (sub coordonarea lui), Homes Apart: South Africa’s Segregated Cities, Le Cap, 1991, p. 198
4) Cleptocraţie- cuvânt derivat din cleptomanie (obişnuinţa de a fura, indiferent că ai sau nu nevoie de ceea ce furi) şi kratos = cei ce deţin puterea de a conduce şi decide.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile României, spre paguba oamenilor simpli.