A devenit ceva obișnuit în ultimii ani ca, odată sezonul încheiat, consumatorii să resimtă lipsa legumelor autohtone de pe piață. După octombrie, acolo unde se mai găsesc roșii, ardei, vinete ori alte legume proaspete românești, prețurile sunt prohibitive pentru cei mai mulţi dintre aceia care și le-ar dori pe masă.
Încercări de a remedia această situație au fost, suntem în al cincilea an în care Ministerul Agriculturii a derulat o schemă de ajutor de minimis. La început a fost programul pentru stimularea cultivării tomatelor, continuat din acest an cu un program pentru susținerea cultivării unei palete mai largi de legume în arii protejate, dar problema este departe de a fi rezolvată. Sigur, cu toate restricțiile impuse, și pandemia a venit cu constrângeri suplimentare pentru producătorii agricoli dar, de departe, cel mai mare obstacol în calea practicării unor prețuri corecte și pentru fermieri și pentru consumatori rămâne ceea ce generic numim „mafia piețelor.”
Deși pare greu de crezut, după ce astă vară producători din bazinele legumicole din Oltenia au aruncat sute de tone de castraveți, scene pe undeva asemănătoare am văzut la Băleni, unde legumicultorii au renunțat pur și simplu să mai culeagă o bună parte din producția de ardei și tomate cultivate în solarii. Ne-am convins de asta după ce am văzut cantități apreciabile de legume în solarii la data documentării. Produse care nu au ajuns însă pe piață pentru că, în absența sprijinului de la stat, valorificarea lor ar fi fost nerentabilă. Greu de crezut dar, în timp ce ardeiul gras, ardeiul kapia sau tomatele din importuri se vindeau cu 7-8 lei kilogramul în supermarket, un bălenar nu primea mai mult de 1-1,5 lei pe kilogram în piața de gross. Socotind transportul și mâna de lucru tot mai scumpă, cheltuielile ar fi egalat și chiar depășit încasările. Prin urmare producătorii, din rațiuni strict economice, au renunțat să culeagă integral recolta. Dureros pentru acești truditori ai pământului, păgubos și pentru consumatorii care aproape că nu mai știu gustul legumelor autohtone. Și asta se întâmplă mai în fiecare an, în care prosperă doar acele grupări generic numite „mafia piețelor.”
Am aflat toate acestea de la doi frați, încă tineri dar foarte pricepuți, care lucrează împreună peste 5000 de metri pătrați de solarii. Au investit serios în fiecare an, de la asigurarea sursei de apă, la amenajarea și extinderea solariilor. Anul acesta nu au accesat programul pentru că, ne-au spus cu sinceritate, s-au temut! Au avut probleme cu vânzarea și anul trecut, în care pan-demia a impus numeroase restricții, iar anul acesta n-au vrut să riște, mai ales că programul a fost lansat târziu, în ultima decadă a lunii iunie și că perioada de înscriere a fost destul de scurtă, respectiv până pe 20 iulie. A fost, într-adevăr, o extindere a programului, de natură să stimuleze și culturile de ardei, vinete și castraveți în spații protejate dar valoarea sprijinului a fost considerabil redusă, la 2000 de euro (cu un bonus de 210 euro) dar pentru livrarea unei cantități mai mari, în cazul tomatelor de trei tone/1000 mp de solarii. Au mai reclamat reducerea și „mutarea” perioadei de livrare cu trei săptămâni mai în iarnă dar și informarea deficitară. Producătorii n-au înțeles prea bine noile condiții și din acest motiv le-a fost teamă să se mai înscrie. Cum am arătat anterior, în solarii legumele pot fi obținute și în noiembrie dar costurile sunt mai ridicate, plus, reamintim, concurența neloială, păguboasă și pentru legumicultori și pentru consumatori.
Ca scurte concluzii, pentru a avea pe piață o perioadă cât mai mare din an legume românești, sunt esențiale continuarea și îmbunătățirea Programului pentrususținerea producției de legume în spații protejate, în paralel cu stârpirea mafioților care își bat joc în fiecare an și de țărani dar și de consumatori.
