Institutul Național de Statistică a confirmat zilele trecute ceea ce românii știau de mult timp: viața devine tot mai scumpă. Rata anuală a inflației a urcat în august la 9,9%, după ce în iulie era de 7,8%. Creșterea TVA a pus benzină pe foc, iar efectele se văd direct pe bonul de la supermarket, în facturile de la utilități și în prețul serviciilor de zi cu zi.
Nu vorbim doar despre statistici seci, ci despre realitatea cotidiană a fiecărei familii:
- mărfurile nealimentare s-au scumpit cu peste 10%,
- serviciile cu aproape 10%,
- iar alimentele – cele mai sensibile pentru bugetele mici – cu aproape 9%.
Această explozie a prețurilor lovește cel mai tare în cei vulnerabili: pensionari, familii cu venituri modeste, tineri aflați la început de drum. Pentru ei, fiecare leu contează, iar majorările din ultima perioadă înseamnă renunțări dureroase – fie la mâncare mai bună, fie la medicamente, fie la un trai cât de cât decent.
Guvernanții vorbesc despre „necesitatea ajustării fiscale” și „alinierea la standardele europene”. Dar în realitate, aceste decizii se traduc în sacrificii făcute de populație. Reforma fiscală se face pe spinarea oamenilor de rând, în timp ce risipa din bani publici rămâne neatinsă, iar privilegiile pentru „băieții deștepți” continuă nestingherite.
Inflația de azi nu este doar o consecință a crizelor externe, ci și rezultatul unor politici interne incoerente, aplicate fără viziune și fără grijă pentru cetățean. Dacă statul ar fi fost mai responsabil în cheltuirea resurselor și mai curajos în reforme reale, nu am fi ajuns să suportăm aceste corecții bruște.
România are nevoie urgent de o dezbatere sinceră: vrem un stat care își hrănește cetățenii sau unul care îi sufocă prin taxe și prețuri? Inflația nu este doar o cifră statistică. Este o notă de plată pe care fiecare dintre noi o achită, lună de lună.
