La peste 1800 m, la suprafață întâlnim un strat consistent de pulver depus în ultimele 24 de ore și zăpada viscolită în zilele precedente pe văi și în troiene de grosimi considerabile. Stratul instabil din partea superioară a stratului are grosimi variabile. Zăpada are rezistență scăzută și coeziune slabă între cristale, dar și față de stratul aflat dedesubt. În zona crestelor sunt formate multiple plăci de vânt, pe majoritatea versanților.
Stratul mai vechi, din profunzime, este format din zăpadă întărită, având intercalate multiple cruste de gheață. Pe pantele suficient de înclinate se pot declanșa spontan avalanșe de dimensiuni medii și mari, prin angrenarea stratului puțin rezistent de la suprafață peste straturile mai vechi și izolat dislocarea acestora, sau prin ruperea și alunecarea plăcilor de vânt din apropierea crestelor, riscul fiind amplificat la supraîncărcări.
Zăpada recent depusă va putea aluneca uşor peste stratul mai vechi şi stabilizat, ducând la declanșarea de avalanșe dimensiuni mici și medii, riscul declanșării fiind amplificat la supraîncărcări.
