17 octombrie este data la care se marchează, în toată lumea, „Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei”. Scopul acestei zile, definite în 1999 de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) este acela de a atrage atenţia asupra nevoii de a transforma eradicarea sărăciei într-o prioritate globală.
România a apărut constant, în ultimii ani, în rândul statelor membre UE cu cele mai mari procente de populaţie aflată în sărăcie sau în risc de sărăcie şi excluziune socială. Milioane de români suferă din cauza condiţiilor de viaţă precare.
Toate măsurile reparatorii şi toate strategiile de dezvoltare economică trebuie să pornească de la această realitate.
Gestionarea durabilă a resurselor naturale, pe principiile dezvoltării sustenabile, precum şi dezvoltarea economiei „verzi” sunt instrumente ce pot contribui la lupta cu sărăcia. Combaterea sărăciei este un ţel aflat în centrul obiectivelor din Agenda de Dezvoltare pentru 2030 a Naţiunilor Unite.
A eradica sărăcia înseamnă a oferi şansa fiecărui cetăţean de a trăi cu demnitate, iar acest lucru se realizează prin politici publice îndreptate către reducerea inegalităţilor, un sistem corect de redistribuire, o cotă de impozitare progresivă, investiţii publice şi acces la servicii de sănătate şi educaţie de calitate.
Nivelul sărăciei şi al excluziunii sociale din România rămâne printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană. O treime din populaţie se află în risc de sărăcie şi excluziune socială.
Statisticile UE confirmă o realitate îngrijorătoare; avem de departe cei mai mulţi lucrători săraci, dublu faţă de media europeană. Practic, în prezent, unul din cinci români se confruntă cu sărăcia determinată de venitul insuficient, cu toate că lucrează cu normă întreagă, şi o mare parte din sărăcia bazată pe venit este persistentă, trei sferturi dintre persoanele sărace aflându-se în această situaţie de cel puţin trei ani.
