Psihologia politică şi apărarea socială (CII)

de Gustave Le Bon_
Pentru a-i vindeca pe socialişti să mai trăiască cu iluzii, este de ajuns să-i
trimiţi la cărţile de istorie ca să vadă ce soartă au avut popoarele care au acceptat să trăiască după legile impuse de străini. Iar străinii au reuşit să impună pe deplin sistemul lor juridic şi social doar acolo unde locuitorii unui stat erau permanent în stare de râcă, grupurile politice, formate din autohtoni, urându-se unele pe celelalte. Polonia este un astfel de frapant exemplu. Ciomăgiţi până leşinau şi expropriaţi de către germani, mitraliaţi sistematic de către ruşi, de cum îndrăzneau să-şi ceară prea tare drepturile, neputând, sub ameninţarea de a fi biciuiţi în public, să le predea, în şcolile lor, propriilor lor copii, propria lor limbă, nefericiţii polonezii de acum suportă, la modul dur, consecinţele ancestralelor lupte dintre grupurile de nobili şi, mai târziu, de burghezi, ce le-au slăbit puterea de rezistenţă naţională şi politică. Destinul polonezilor ar trebui gravat cu litere de aur în toate sălile de congres ale socialiştilor, unde se propovăduieşte antipatriotismul.
Socialismul colectivist, care a triumfat în unele locuri, nu va rezista multă vreme. Prin ceea ce fac, foarte repede, fără să-şi dea seama, socialiştii vor deschide drumul către putere tiranilor eliberatori pe care poporul îi va aclama, aşaş cum i-a aclamat pe cei care au pus mâna pe putere, după Revoluţia franceză. Dar până atunci, ravagiile produse de socialişti vor fi teribile. Sunt întru totul de acord cu Laveleye1) care ne-a arătat ce se va întâmpla dacă socialismul va fi victorios peste tot: „… capitalele vor fi răvăşite de exploziile dina-mitelor şi de incendiile provocate cu petrol, într-un mod cu mult mai sălbatic şi mai sistematic decât a fost Parisul în 1871, în timpul Comunei”.
Faguet a studiat, în profunzime, cauzele care ar putea duce la triumful socialismului şi a constatat, ajungând la aceiaşi concluzie la care am ajuns şi eu, că este posibil ca socialismul să triumfe doar din momentul în care armata va fi subminată moral. Am văzut deja, în timpul revoltelor sociale din Sudul Franţei, cum un regiment întreg a lovit cu patul puştii pe protestatari, iar evenimentele din timpul Comunei ne-au demonstrat că, într-o asemenea situaţie, un guvern se poate prăbuşi instantaneu.
Dar nu este nevoie de acţiunile brutale ale armatei împotriva celor răzvrătiţi pentru ca un guvernh să cadă. Prăbuşirea unui guvern poate fi foarte uşor provocată chiar de iniţiativele legislative ale acestuia.
1) Émile Louis Victor, baron de Laveleye, născut pe 5 aprilie 1822 la Bruges şi mort pe 2 ianuarie 1892 la castelul Doyon (Havelange). A fost economist, istoric şi scriitor socialist belgian. Deşi socialist, ce-i drept moderat, el s-a căsătorit în 1853, Marie-Esther Prisse (1826-1907), fiica fostului ministru de război al regelui Leopold I al Belgiei. în 1863, obţine catedra de economie politică la Universitatea din Liège, unde răspândeşte propriile sale idei socialiste, uneori incomode chiar pentru socialişti. Pe 31 decembrie 1891, este înnobilat de regele Léopold al II-lea, primind titlul de baron, transmisibil doar la urmaşii de sex masculin, având pe blazon deviza Rede vrede.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali.