Cea mai rea dintre toate lumile posibile (58) De la explozia urbană la bidonville-ul global(urmare din nr. 7664, luni 11 februarie)

de Mike Davis_
Aşa cum observă specialiştii în geografie, Alan Gilbert şi Ann Varley, de asemenea, în ceea ce priveşte America de Sud, avem de a face cu o reformă de un conservatorism clasic: „Chiar procesul de autonomizare a individului în materie de locuinţe (…) a contribuit la apariţia unei stări de indiferenţă politică.Creşterea numărului de persoane proprietare de locuinţe a dus la individualizarea a ceea ce ar fi putut fi o luptă colectivă cu scop comunitar”. 1)
Din acest punct de vedere, Erhard Berner ne oferă câteva exemple sordide referitor la Manilla unde cumpărarea de terenuri şi intrarea în legalitate prin posedarea de titluri de proprietate au produs o fractură socială verticală, dând naştere la o concurenţă îndârjită între indivizii care pe vremuri erau uniţi prin mişcarea de squatteri ce militau pentru dreptul la o locuinţă. Astfel, Berner scrie: „Operaţiunea prin care este stabilită valoarea terenurilor şi acceptarea acestei valori de cumpărare de către membri comunităţii a dus până la urmă la expulzarea celor care erau incapabili să plătească preţul necesar cumpărării terenului sau nu doreau să-l cumpere, ceea a fost o dovadă a cruzimii la care au ajuns toate asociaţiile locale. A trecut vremea când A-S (Asociaţia Squatterilor) era o rotiţă din «lupta socială» împotriva sistemului”. Din clipa în care au devenit proprietari, liderii A-S-urilor au considerat că nu mai este nevoie să se alieze cu alte organizaţii de squatteri şi au început să întreţină relaţii cu instituţiile guvernamentale”. 2)
Profituri de pe urma sărăciei
în timp ce ONG-urile şi băncile ce acordă împrumuturi pentru dezvoltare se folosesc de noţiunile de „bună guvernare” şi reabilitare a bidonville-rilor recurgând la ideea de aprturi succesive, forţele financiare ce operează cu sistemul cumpărare-vânzare, mult mai eficient, reuşesc să împingă majoritatea săracilor cu mult mai departe de marginea periferică, oficială a vieţii urbane. Rezultatele pozitive, din punct de vedere social, ale filantropiei internaţionale şi ale intervenţiei statului sunt în întregime anulate de impactul inflaţionist al preţului pentru a deveni proprietar de teren sau locuinţă, inclusiv de impactul provocat de dezvoltarea speculaţiei imobiliare. Aşa cum s-a văzut în cazul urbanizării anarhice, piaţele imobiliarelor au reinvestit masiv în bidonville-uri şi, în ciuda mitologiei squat-terilor eroici şi acordării de terenuri gratuite, orăşenii săraci au ajuns din ce în ce mai mult la mâna proprietarilor de terenuri sau locuinţe, inclusiv a antreprenorilor imobiliari.
Cei ce storc profituri de pe urma magherniţelor sunt o veche plagă socială, dar actulele lor avataruri nu au nimic în comun cu înaintaşii lor din secolul al XlX-lea. Analizând cartierului londonez East End (cel mai mare bidonville din perioada victoriană) prin prisma economiei politice, istoricul Gareth Sted-man Jones descrie cercul vicios apărut din cauza demolării magherniţelor, a creşterii chiriilor, a suprapopulării şi a răspândirii bolilor. „Adevăratele mari profituri, scria Jones, nu rezultă din investiţiile făcute în dezvoltarea imobiliară, ci din chiriile exorbitante stoarse de la locatarii săraci ce locuiesc în centrul oraşului”. 3)
1) Philip Amis, „Commercialized Rental Housing in Nairobi”, art. cit., p. 237.
2) Alan Gilbert şi Ann Varley, Landlordand Jenant, op. cit., p. 11.
JTradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile României, spre paguba oamenilor simpli.