Cea mai rea dintre toate lumile posibile (56) De la explozia urbană la bidonville-ul global

de Mike Davis_
în John Turner din anii 1990, de Soto afirma că oraşele din lumea a treia nu sufereau atât de mult de pe urma unei lipse drastice de investiţii şi de locuri de muncă, cât de pe urma unei penurii artificiale de eliberare de acte care să certifice dreptul de propietate. Hernando de Soto pretindea că, folosindu-se de bagheta magică a acordării de titluri de proprietate pentru terenurile ocupate ilegal, Institutul Libertate şi Democraţie, creat de el, ar putea scoate la suprafaţă imense rezerve de capital aflat în permanent blocaj, în interiorul bidonville-urilor. Săracii, spunea el, în realitate sunt bogaţi, dar nu sunt în stare să beneficieze de pe urma bogăţiei pe care o au la dispoziţie (aflată în terenurile şi bunurile imobiliare din sectorul ilegal de activitate) sau nu se pricep să transforme această bogăţie în lichidităţi rentabile pentru ei, deoarece nu deţin niciun drept sau act legal de proprietate. Conform păreri lui de Soto, doar simpla oficializare a dreptului de proprietate asupra terenurilor sau locuinţelor din bidonville-uri ar duce imediat la apariţia unei enorme mase de capital funciar, la un preţ de cost accesibil, chiar mic, pentru guvern. O parte din această nouă bogăţie, ce ar apărea prin legalizarea dreptului de proprietate, în bidonville-uri, ar putea, la rândul său, să alimenteze cu capital microintreprinderile în căutare disperată de credite, creându-se astfel posibilitatea de înfiinţare de noi locuri de muncă în bidonville-urile ce ar deveni astfel „mici zone de prosperitate”. Referindu-se la această posibilitate de creare a prosperităţii, din momentul legalizării de către guverne, în folosul săracilor, a terenului sau imobilului deţinut fără acte în regulă, apar, în bidonville-uri, surse, deasemenea legale, de producere de venituri „însumând, în total, miliarde de dolari, ce pot fi utilizate şi în folosul săracilor din aceste cartiere defavorizte, cu condiţia de a se găsi soluţia optiomă de a se transforma bunurile în capital viu”. 1)
Ironia soartei, de Soto, marele mesia al capitalismului popular, propunea acelaşi lucru pentru care se luptau stânga latino-americană şi Partidul comunist (marxist) indian din Calcutta: garanţia, pentru locuitorii clandestini din bidonville-uri, că se pot bucura în linişte de locuinţele ocupate. Dar, după cum atrăgea atenţia Geoffrey Payne, expert în proprietate funciară, regularizarea titlurilor de proprietate este o armă cu două tăişuri. „Pentru proprietari, regularizarea reprezintă admiterea oficială în zona locuirii legale, în cartier, oferindu-se astfel şi posibilitatea de a se realiza profituri spectaculos valorizate. Dar locatarii sau cei prea săraci, ce nu pot plăti taxele suplimentare pe care le implică regularizarea, sunt în mod iremediabil excluşi din cursa pentru ocuparea legală a unei locuinţe”. Cu alte cuvinte, acordarea dreptului de proprietate acelerează diferenţierea socială în interiorul bidonville-ului şi nu se face nimic pentru ajutarea locatarilor ce reprezintă, în realitate, majoritatea populaţiei sărace în majoritatea oraşelor. Payne trage un semnal de alarmă în ceea ce priveşte „apariţia, în aceste condiţii, a unei imense subclase ce nu va mai avea acces la nicio formă de locuinţă abordabilă sau acceptabilă”.2)
1) Hernando de Soto, The Mystery of Capital: Why Capitalism Triumphs in the West and Fails Everywhere Else, New York, 2000, p. 301-331.
2) Geoffrey Payne, raportul inedit din 1989, citat in Alan Gilbert şi Ann Varley, Landlordand Tenant: Housing the Poor in Urban Mexico City, Londra, 1991, p. 4.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile României, spre paguba oamenilor simpli.