Cea mai rea dintre toate lumile posibile (30) De la explozia urbană la bidonville-ul global

de Mike Davis_
Acelaşi coşmar, al ucideri delincvenţilor minor, fără ca organele de anchetă să-i descopere pe asasini, are loc şi la periferia aşezării Cali, unde, pentru a descrie lupta pentru supravieţuire, înfiorător de periculoasă, în două din bidonville-urile marginale, antropologul Michael Taussig preia imagini din Infernul lui Dante. Navarro, unul dintre cele două bidonville-uri descrise de Taussig este „un munte de gunoaie”, de o tristă celebritate, unde femeile famelice şi copiii înfometaţi scormonesc în căutare de mâncare, în timp ce tinerii delincvenţi (malo de malo) sunt, la voia întâmplării, recrutaţi sau exterminaţi de miliţiile paramilitare de extremă dreaptă locale. în celălalt bidonville, Carlo Alfredo Diaz, plin până la refuz de săraci, „copiii aleargă de colo-colo înarmaţi cu grenade şi puşti artizanale”. „Atunci am înţeles, scrie Taussig, că, la fel cum gher-ilele au baza lor ca mai importantă în interiorul imensei păduri din Caqueta, la marginea bazinului Amazonului, tot aşa lumea criminală a tinerilor ajunşi în pragul nebuniei îşi are templul său sacru, sub privirile mele, la marginea oraşului, acolo unde bidonville-ul se întâlneşte cu cu câmpurile de trestie de zahăr, la Carlo Alfredo Diaz”.
3
Trădarea Statului
„Dacă imaginea capitalismului sălbatic este una extrem de inacceptabilă, cea oferită de un Stat corupt ce acţionează doar pentru cei bogaţi este şi mai rea decât prima. Astfel, în al doilea caz, eforturile făcute pentru ameliorarea situaţiei săracilor sunt aproape mereu zadarnice”.
Alen Gilbert şi Peter Ward 1)
Este uimitoare constatarea, spuneau recent doi geografi, că niciun autor nu a scris o sinteză despre geografia schimbătoare a niciunuia dintre bidonville-urile populate cu săraci, de la marginea oraşelor din lumea a treia, de după război”. Desigur, nimănui nu i-a trecut prin cap să propună scrierea unei sinteze istorice moderne despre structura globală a zonelor cu locuinţele ilegal construite. Dacă scrierea mai multor istorii naţionale şi a particularităţilor urbane locale este într-adevăr o muncă titanică, s-ar putea totuşi face o sinteză generală care să scoată la iveală tendinţele şi momentele principale ale urbanizării populaţiei sărace, la scară mondială.
Dar înainte de a explica motivele dezvoltării aşa de rapide a oraşelor din lumea a treia şi a bidonville-urilor apărute la marginea lor, în cursul celei de a doua jumătăţi a secolului al XX-lea, trebuie, în primul rând să înţelegem de ce au avut o creştere lentă în timpul primei jumătăţi a aceluiaşi secol. Chiar dacă au existat unele excepţii, majoritatea megaoraşelor din Sud a avut aceiaşi traiectorie comună de dezvoltare: un ritm de creştere relativ lent, chiar întârziat, urmat de o trecere bruscă la un ritm de creştere rapidă în anii ’50 şi ’60, cu un aflux crescut de migranţi rurali în bidonville-urile periferice. La începutul secolului al XX-lea, transferul masiv al sărăcimii rurale spre oraş era imposibil din cauza echivalentului economic şi politic, simbolizat de zidurile de apărare: mari părţi din populaţia agrară nu numai că nu avea voie să intre în oraş, dar, ceea ce este foarte important, nu avea dreptul de a deveni cetăţean al oraşului, cu drepturi depline.
1) Alan Gilbert şi Peter Ward, Housing, the State and the Poor: Policy and Practice in Three Latin Cities, Cambridge, 1985, p.254.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ
special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile României, spre paguba oamenilor simpli.