Fonduri europene pentru reabilitarea Crucii Oaraiman

Proiectul de finanţare din fonduri europene a reabilitării Crucii comemorative a eroilor români din Primul Război Mondial, situată pe Vârful Caraiman din Munţii Bucegi, a fost semnat, miercuri, la sediul MApN, de ministrul Apărării, Adrian Ţuţuianu, şi ministrul delegat pentru Fonduri Europene, Rovana Plumb. Valoarea proiectului „Restaurarea, reabilitarea, conservarea şi amenajarea unui spaţiu expoziţional în cadrul Monumentului Crucea comemorativă a eroilor români din Primul Război Mondial (Monumentul eroilor „Crucea Caraiman’VMonumentul Eroilor (Crucea) de pe Vârful Caraiman)” este de peste 19 milioane lei, din care 16 milioane reprezintă finanţare din fonduri europene. Valoarea cofi-nanţării cheltuielilor eligibile asigurată de Ministerul Apărării Naţionale este de aproximativ 3 milioane de lei. Finanţarea proiectului este asigurată prin Programul Operaţional Regional 2014-2020, Axa prioritară 5, Prioritatea de investiţii 5.1 -Conservarea, protejarea, promovarea şi dezvoltarea patrimoniului natural şi cultural.
Crucea Eroilor Neamului a fost construită între anii 1926-1928, pentru a cinsti memoria eroilor ceferişti căzuţi la datorie în Primul Război Mondial, în luptele împotriva armatelor Puterilor Centrale. Crucea a fost înălţată la iniţiativa Reginei Maria şi a Regelui Ferdinand I al României, cu scopul de a fi văzută de la o distanţă cât mai mare.
Unele legende povestesc că acest monument s-a realizat în urma unui vis pe care l-a avut Regina Maria. Munţii Bucegi reprezentaţi prin vârful Caraiman au fost stropiţi de sânge românesc în Primul Război Mondial. Pentru construcţia monumentului s-a ales vârful secundar al Caraimanului (2291 m), deoarece, dacă s-ar fi construit monumentul pe vârful principal (2325 m), Crucea nu ar mai fi fost vizibilă decât din apropiere, de pe platou.
Proiectul ansamblului a fost realizat de către arhitecţii români Georges Cristinel şi Constantin Procopiu. Construcţia monumentului a început în anul 1926 şi s-a finalizat în august 1928. Regina Maria a urmărit îndeaproape execuţia până la finalizarea ei. Inaugurarea şi sfinţirea monumentului au avut loc pe data de 14 septembrie 1928, de Ziua Sfintei Cruci.
Monumentul a fost confecţionat din traverse metalice îmbinate prin nituire într-o reţea. Construcţia propriu-zisă a fost realizată efectiv de către Societatea Cultul Eroilor, fiind mobilizaţi şi un număr mare de tineri. Sculele, lemnul, piesele metalice componente şi restul materialelor necesare au fost transportate cu trenul până la staţia CFR Buşteni. De aici, o parte dintre traversele metalice şi celelalte materiale de construcţie a fost transportată de care cu boi pe ruta Buşteni – Sinaia – Vf. Păduchiosul -Vf. Dichiu – Platoul Bucegi – Vf. Caraiman, iar restul materialelor, cu funicularul Fabricii de Hârtie Buşteni. Funicularul a transportat piesele pe Valea Jepilor până în Cantonul Schiel – pe Platoul Bucegi, de unde au fost duse pe cărări înguste cu caii şi măgarii până în vârful Caraiman.
Deoarece numărul căruţelor din zonă era insuficient, o bancă a acordat un credit cu dobândă mică pentru achiziţionarea altora. Drumul era anevoios, o căruţă neputând face într-o săptămână mai mult de două-trei transporturi. Pentru punerea la dispoziţie a propriilor atelaje, căruţaşii – dintre care memoria localnicilor păstrează şi astăzi numele celor din familia Clinci, din Sinaia -erau plătiţi cu bani, câteva braţe de fân şi hrană. Soclul crucii a fost realizat în anul 1930 din beton armat îmbrăcat în piatră de calcar fasonată şi îngrijit rostuită, fiind construit la doi ani după sfinţirea Crucii. Pentru o mai bună încastrare a ei, iniţial crucea a fost introdusă direct în stâncă. Grinzile Crucii sunt confecţionate din zăbrele, golurile dintre bare putându-se umple iarna cu zăpadă îngheţată. La început iluminatul monumentului s-a făcut cu ajutorul unui generator de energie electrică şi al 120 becuri de câte 500 W. În anul 1939, Crucea a fost racordată la sistemul energetic naţional. S-a renunţat astfel la generator ca sursă de iluminare şi s-a apelat la sursa cu care era dotată staţia complexă de la Coştila (2487 m), legătura făcându-se printr-un cablu subteran. Până la instalarea regimului comunist în 1948, Crucea era aprinsă în noaptea de Sfânta Maria Mare (15 august), dar şi de Înălţarea Domnului (sărbătoare cu dată variabilă, la 40 de zile după Învierea Domnului), când este şi Ziua Eroilor.
Până în anul 1989 s-a tras un cablu electric, iar în anul 1991 s-a terminat de montat instalaţia electrică prin efortul Primăriei din Buşteni, al locuitorilor şi al unor societăţi comerciale, Crucea fiind din nou iluminată. Instalaţia electrică a fost vandalizată repetat de-a lungul timpului de către unii turişti care s-au căţărat pe Cruce şi au spart becurile.
În anul 2003, instalaţia care lumina crucea s-a defectat. Pentru repararea instalaţiei electrice, au lucrat echipe de salvamontişti care au fost nevoite să transporte în vârful muntelui sute de kilograme de materiale, în ciuda vântului şi a temperaturilor deosebit de scăzute. Salvamontiştii au înlocuit mai multe zeci de becuri care nu mai funcţionau, instalaţia fiind repusă în funcţiune în decembrie 2004 şi racordată la energia electrica a oraşului Buşteni.
Monumentul este în prezent în administrarea Consiliului Local al oraşului Buşteni. În prezent, odată cu lăsarea întunericului, Crucea de pe Caraiman este iluminată cu 300 de becuri de câte 500 W fiecare şi poate fi văzută de la zeci de km depărtare, de pe Valea Prahovei.