Tradiţii de Bobotează, în ţară şi în Dâmboviţa

Sărbătoarea Botezului Domnului cuprinde, pe lângă sfinţirea apei, o serie de obiceiuri populare, printre care întrecerea bărbaţilor pentru a scoate din apă o cruce aruncată de preot şi cel practicat de fete, care pun busuioc sub pernă pentru a-şi visa alesul.
La români, ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun. Astfel, în unele zone se colindă, se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul, se fac prorociri despre noul an. La Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde va arunca o cruce. Mai mulţi bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care reuşeşte să ajungă primul la ea primeşte binecuvântarea preotului şi se consideră că va avea noroc tot anul. În vechime, cel care găsea primul crucea şi o aducea la mal primea şi daruri de la domnitorul ţării şi era ţinut la mare cinste de către ceilalţi.
Iordănitul femeilor este un alt obicei. În trecut, în satele din nordul ţării, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva şi duceau alimente şi băutură. După ce serveau masa, ele cântau şi jucau toată noaptea. Dimineaţa ieşeau pe stradă şi luau pe sus bărbaţii care apăreau întâmplator pe drum, îi luau cu forţa la râu, ameninţându-i cu aruncatul în apă. În unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu. Se spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o rămurică de busuioc, pe care o pun sub pernă. Fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an, spune tradiţia populară.
Dacă în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea, se crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.Tradiţia mai spune că la Bobotează nu se spală rufe, iar în această zi sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut.
Calendaristic, Botezul apelor sau Boboteaza reprezintă încheierea ciclului celor 12 zile ale Sărbătorilor de Iarnă, care încep pe 25 decembrie, cu Naşterea Domnului. 6 ianuarie este ziua în care a fost botezat lisus Hristos, iar legenda spune că atunci când Ioan Botezătorul a început procesiunea botezării, diavolii au venit pe râul Iordanului, pentru a o împiedica. În acel moment Dumnezeu a poruncit preoţilor să sfinţească apele, iar diavolii s-au înecat. În mai multe localităţi dâmboviţene se păstrează nealterate obiceiuri moştenite din străbuni unele destul de rar întâlnite în această parte a ţării. Este şi cazul satului Serdanu, comuna Lunguleţu, unde, după slujba de Bobotează, preoţii ies din biserică şi are loc Botezul Cailor. Animalele sunt gătite cu ciucuri şi harnaşamente frumoase, iar tinerii îi plimbă călare pe uliţele satului. Obiceiul simbolizează legătura puternică dintre oamenii şi animalele care le-au fost şi încă le mai sunt de folos la muncile câmpului. Botezul cailor se mai întâlneşte în Bărăgan, în Oltenia, la Băileşti şi în Prahova, la Târşor, şi Pietroşani.
Tot la Serdanu, întreaga suflare a satului se strânge apoi pe malurile Dâmboviţei şi pe podul de la Cotu’ Morii, iar preoţii aruncă în apă crucea sfinţită. Tinerii cei mai curajoşi înoată să prindă crucea, iar câştigătorul întrecerii este privit cu respect de ceilalţi.
Se spune că cine se spală cu apă sfinţită din râul Dâmboviţa este ferit de boli şi de rele. Tot în ziua de Bobotează la Lunguleţu se mănâncă păsat, iar gospodării se cinstesc cu ţuică fiartă.