Ziua Națională a României este marcată din 1990 pe 1 Decembrie și marchează Unirea de la 1918, considerată „momentul de aur al istoriei națiunii române”, ziua în care, la Alba-Iulia, Marea Adunare Națională vota Unirea Transilvaniei cu România.
Însă, înainte de 1989, Ziua Națională era sărbătorită cu mult fast pe 23 august, în amintirea anului 1944, când România a întors armele și s-a alăturat Națiunilor Unite în lupta împotriva Germaniei hitleriste. Șoimi ai patriei, pionieri și muncitori îmbrăcați de sărbătoare, cu toții defilau pe 23 august, în cinstea partidului și a conducătorului iubit. Oamenii erau luați din fabrici, împărțiți în grupuri și aliniați pentru paradă. Cântecele patriotice și lozincile, care îi preaslăveau pe Nicolae și Elena Ceaușescu, răsunau ziua întreagă în toate orașele țării. Pe stadioane erau mani-festari omagiale de dimensiuni megalomanice dedicate Partidului Comunist și conducătorului iubit, la care elevii, artiștii, sportivii sau muncitorii din uzine erau obligați să participe, cu entuziasm, în cinstea cuplului dictatorial.
Timp de 45 de ani, ziua de 23 august a fost sărbătoare națională comunistă, cu semnificație puternic ideologizată. Zeci de mii de oameni participau la parade fastuoase, cu coregrafii complexe și foarte complicate.
Inițial Ziua Națională a fost între 1866-1947, pe data de 10 mai. Atunci, Prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, a depus jurământul în fața adunării reprezentative a Principatelor Române Unite. Între 1948-1989, Ziua Națională a României a fost declarată data de 23 august. După abdicarea forțată a Regelui Mihai I în data de 30 decembrie 1947, Camera Deputaților a adoptat legea nr. 363 din 1947, prin care a proclamat Republica Populară Română. Ziua de 23 august a fost adoptată drept sărbătoare de stat, sub numele de ziua insurecției armate antifasciste, începutul revoluției populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și arestarea guvernului condus de Ion Antonescu în anul 1944.
Erau regizate până în cel mai mic detaliu demonstrații ale oamenilor muncii, parade militare, cântece pionierești și spectacole omagiale organizate.
Tovarășul și soția, Elena, urmăreau totul de la tribune. Stadionul 23 august se umplea de oameni în marea zi de sărbătoare. Totul era aranjat în cele mai mici detalii. De la hainele pe care le purtau oamenii cu drapele, eșarfe și baloane în mâini până la modul în care erau grupați pe coloane.
