Steaua fără nume sau destine în labirintul iluziei

steaua fara numeJoi, 3 martie va fi prezentată in premieră, la Teatrul ‘Tony Bulandra” piesa „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian. Spectacolul va avea loc în Sala Mare, începând cu ora 19.00. Precizăm că piesa va fi reluată vineri 4 martie, la aceeaşi oră, tot în Sala mare. Regia este semnată de Chris Nedeea, fondatorului „Teatrul Imposibil”, o companie teatrală independentă înfiinţată în ianuarie 2003, la Cluj-Napoca, prin care şi-a propus să promoveze tinerii creatori şi ultimele tendinţe din zona artelor spectacolului, un accent deosebit fiind pus pe textele noilor dramaturgi, sincronizarea artei cu realităţile actuale şi pe exploatarea spaţiilor neconvenţionale. Chris Nedeea s-a născut la 10 februarie 1973, la Botosani. Este poet, prozator şi regizor. A absolvit Facultatea de Teatru şi Televiziune, UBB Cluj (2000), având mas-teratul în Artele Spectacolului, la aceeasi universitate (2002).
Despre relaţia profesională, regizor-actor, Chris Nedeea a declarat: „(…) am avut şansa să lucrez cu oameni între 7 şi 82 de ani, care aveau între 0 şi 60 de ani de experienţă… Privind retrospectiv, cred că «gradul de delicateţe» al colaborării regizor-actor este acelaşi, indiferent de vârstă şi experienţă. Indiferent de şcoală, direcţie artistică, sex şi… alte orientări politice. în fond, se întâmplă acelaşi lucru ca în orice altă relaţie determinată de o comunicare reală, de împărtăşire a aceloraşi scopuri şi idealuri. Şi dacă această comunicare este reciproc asumată, cu toate consecinţele de rigoare, şi eu şi actorul ne putem atinge scopul. în cazul lui, are «rolul» la îndemână să convingă de veridicitatea situaţiei, de complexitatea motivaţiei, de intensitatea trăirii… Gradul lui de asumare a «rolului» este singurul barometru al reuşitei muncii mele. Cu alte cuvinte, un actor este cu atât mai talentat, cu cât regizorul este mai. priceput”.
în ceea ce-l priveşte pe autorul piesei „Steaua fără nume”, Mihail Sebastian, acesta a fost un foarte cunoascut romancier şi dramaturg, pe adevăratul său nume losif Hechter. S-a născut pe 18 octombrie 1907, la Brăila. A studiat dreptul şi filozofia la Bucureşti, fiind discipolul lui Nae lonescu. Din 1927 începe colaborarea cu ziarul «Cuvântul», iar din 1932 cu revistele «România literară» şi «Azi». Mihail Sebastian a făcut parte din Asociaţia «Criteri-on» înfiinţată la Bucureşti unde îi are colegi pe Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen lonescu şi Constantin Noica. Mihail Sebastian îşi face debutul în literatură în anul 1932, cu volumul „Fragmente dintr-un carnet găsit”, fiind urmat de volumul de nuvele „Femei”. A publicat şi romanele: „Oraşul cu salcâmi” în 1935, „Accidentul”, în 1940 şi „De două mii de ani” în 1934. În perioada 1935-1944, scriitorul ţine un jurnal intim, publicat postum abia in 1996.
Ca dramaturg, publică prima sa piesă de teatru „Jocul de-a vacanţa” în 1939.1 se interzice să mai practice jurnalismul şi i se retrage licenţa de avocat pledant, conform legislaţiei antisemitiste de la începutul anilor ’40. Pentru a înţelege mai bine mentalitatea epocii, precizăm că Mihail Sebastian era evreu, ceea ce i-a transformat viaţa într-un calvar, în perioada respectivă România fiind în zona de influenţă germană. Pentru a putea exista ca scriitor, folosind pseudonimul Victor Mincu publică piesa de teatru „Steaua fără nume”, piesa fiind ulterior ecranizată în coproductie româno-franceză, filmul având ca titlu «Mona, l’etoile sans nome», în rolurile principale figurând Claude Rich şi Marina Vlady. Din dramatrugia scriitorului fac parte şi piesele „Ultima oră” şi „Insula”, cea din urmă rămânând neterminată, cel de-al treilea act fiind completat de prietenul său Mircea Ştefănescu. Piesa a fost pusă în scenă, pentru prima oară în 1947, la Teatrul Municipal, în regia lui Mircea Şeptilici.
Mihail Sebastian a murit la 29 mai 1945 în Bucureşti, fiind înmormântat la cimitirul evreiesc Filantropia.
Piesa «Steaua fără nume», în versiunea regizorală a lui Chris Nedeea este o reuşită de echilibru între clasic şi modern, o izbutită transpunere scenică ce reliefează perenitatea sentimentelor umane având ca suport extro-vertit personalităţi aflate în căutarea unei iluzorii fericiri. De fapt, piesa lui Mihail Sebastian exprimă nevoia perpetuă de sensibilitate, dar şi de continuă nevoie de iluzionare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

În dialog cu suferinţa

Preot loan STEFĂNESCU De ce mi se întâmplă mie una ca asta, Doamne! Este o întrebare dureroasă pe care o spun din ce în ce mai mulţi. Este o întrebare care se repetă neîncetat şi nu i se poate răspunde decât cu lacrimi şi nu cu vorbe; cu simţăminte şi […]