A fost unul dintre ucenicii Sfântului Apostol Pavel. Înainte însă de a ajunge la Roma, Sfântul Onisim a fost sclav în Colose, Frigia, la unul din demnitarii acestei cetăţi, pe nume Filimon, care era creştin. Filimon era episcop şi făcea parte din grupul celor 70 de sfinţi apostoli.
Sfântul Onisim, pentru că făcuse o greşeală şi se temea de pedeapsă, a fugit de la stăpânul său şi s-a dus la Roma. Aici a fost botezat de Sfântul Apostol Pavel şi a devenit mesager al său, ducând de la Roma la Colose, o scrisoare, cuprinsă în Noul Testament sub titlul „Epistolă către Filimon”.
În scrisoare, printre altele, Sfântul Apostol Pavel îl roagă pe Filimon să-l primească pe Onisim nu ca pe un rob, ci ca pe un frate iubit şi ca pe el însuşi: „Pentru dragoste, îţi fac mai degrabă o rugăminte. Aşa cum sunt eu, Pavel, ca un bătrân, iar acum şi pus în lanţuri pentru Iisus Hristos, te rog pe tine pentru fiul meu, pe care l-am născut fiind în lanţuri, Onisim, cel ce altădată nu-ţi era de folos, dar acum şi ţie şi mie de folos, pentru aceasta ţi l-am trimis, pe el însuşi, adică inima mea; primeşte-l” (Ep. Fm 1, 9, 10, 11, 12).
Sfântul Onisim a fost pus în libertate de stăpânul său şi s-a întors la Roma, unde a rămas „slujind sfinţilor apostoli, până la sfârşitul lor. Apoi a fost pus de dânşii episcop pentru bunăvestirea cuvântului, iar după sfârşitul lor, ieşind din Roma, a străbătut multe cetăţi şi ţări propovăduind pe Hristos în Spania, Carpetania, Colose, Patra. Apoi a luat scaunul în Efes, după Sfântul Timotei şi după Sfântul Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu” (Vieţile Sfinţilor).
A fost ucis în timpul împăratului roman Traian (98-117) pentru mărturisirea credinţei în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”)
