Sânzienele sau Drăgaica – sărbătoarea Naşterii Sfântului loan Botezătorul

0 0

Sărbătorile creştine reprezintă popasuri duhovniceşti pe calea mântuirii şi mai ales o invitaţie adresată omului din societatea fiecărui timp pentru a reflecta asupra existenţei sale. Sărbătorile realizează o conexiune a omului cu istoria, prin amintirea unor evenimente şi momente care odinioară formau universul mirific al românului, definit astăzi prin tradiţii sau obiceiuri. Toate acestea au fost şi sunt din ce în ce mai mult uitate de omul şi societatea noastră care, prin gândire şi orientare, pune accent pe aspectele economice. Din nefericire, filosofia de viaţă contemporană axată pe materialism este limitată de timp şi spaţiu, insuficientă şi neputincioasă faţă de apetitul consumist către care se îndreaptă lumea. Ca alternativă, înţelepciunea divină prezentă în areopagul social prin glasul Bisericii, oferă omului prin zilele de sărbătoare o regăsire a paradisuluipierdut prin bucuria întâlnirii cu Dumnezeu şi cu Sfinţii Săi, în spaţiul de credinţă, de iubire şi de har, specific comunităţii divi-no-umane a Bisericii.
Fiecare zi din anul bisericesc este dedicată cinstirii unor sfinţi şi unor evenimente importante din istoria mântuirii. În fiecare an ziua de 24 Iunie, în calendarul bisericesc, este dedicată sărbătorii Naşterii Sfântului loan Botezătorul cunoscută în popor ca Drăgaica sau Sânzienele. Cunoscând rolul important în istoria mântuirii, asemenea Maicii Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul se bucură de o cinstire deosebită, care se întinde pe mai multe zile de sărbătoare: zămislirea 9 Decembrie, naşterea 24 Iunie, Tăierea capului 29 August, Aflarea capului 24 Februarie.
Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul este o sărbătoare prezentată în detaliu de Sfânta Scriptură (Luca 1, 5-80), atestată documentar în secolele IV-V, de când s-a fixat şi data Crăciunului. Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut cu şase luni înaintea Mântuitorului Hristos (Luca 1,36), în cetatea Orini, din părinţii preotul Zaharia şi soţia lui Elisabeta (Luca 1, 5). Naşterea prorocului Ioan, cuprinsă în planul mântuirii lumii a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, tatăl Sfântului loan, în timp ce acesta slujea la templu. Preotul Zaharia, când a auzit de la înger că soţia lui, Elisabeta, care era stearpă, va naşte la bătrâneţe un copil, pentru că nu era convins de vestea bună adusă de îngerul Gavriil, a cerut un semn, iar îngerul i-a spus că va rămâne mut până la naşterea fiului său. La momentul naşterii întrebat de rude în legătură cu numele fiului său, Zaharia a scris pe o tăbliţă loan, nume care însemnă slujitor al lui Dumnezeu. Apoi, Zaharia plin, de har a profeţit, binecuvântând pe Dumnezeu, despre misiunea, fiului său loan care avea să pregătească venirea Mântuitorului Iisus Hristos.
Sfântul Ioan Botezătorul este proorocul care a făcut legătura dintre Vechiul şi Noul Testament (Luca 1, 68-80). Sfintele Evanghelii îl înfăţişează ca pe un vieţuitor al pustiului unde a petrecut în post şi rugăciune, până ce a început lucrarea de propovăduire a pocăinţei, aproape de vârsta de treizeci de ani (Luca 1, 80, 3, 23). Sfântul Ioan ducea o viaţă ascetică, „era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică”(Marcu 1,6). Postul şi rugăciunea ca mod de viaţă spirituală deplină, asumată de Sfântului Ioan Botezătorul, sunt cunoscute de Mântuitorul Hristos care îl caracterizează prin cuvintele: „dintre cei născuţi din femeie, nici unul nu este mai mare ca loan” (Luca 7, 28).
Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul a înlocuit evenimentul păgân agricol care avea loc în jurul solstiţiului de vară (22-23 Iunie), cunoscut popular cu numele de Sânziana sau Drăgaica. Sânzienele întruchipau razele de soare care erau considerate protectoare ale lanurilor înspicate de grâu, dar mai ales ale fecioarelor aflate la vârsta căsătoriei care se angrenau în jocul mitic al Drăgai-cei. Fetele strângeau flori de Sânziene pe care le puneau sub pernă, în noaptea premergătoare sărbătorii, pentru a-şi visa ursitul. De Sânziene aveau loc bâlciuri şi iarmaroace, care reprezentau în viaţa comunităţii ocazii în care tinerii se întâlneau în vederea căsătoriei. Şi astăzi în spiritul acestei tradiţii se organizează astfel de evenimente, desigur, fie ca momente de bucurie locală, sau mai de grabă din considerente economice, cum ar fi cel de la: Câmpulung Muscel şi Piteşti judeţul Argeş, sau cel de la Băleni din Judeţul Dâmboviţa.
Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, celebrată în spiritul credinţei, este o rază de lumină care îndreaptă omul către mântuirea realizată de Iisus Hristos prin participarea la viaţa Bisericii. Credinţa ortodoxă este continuu aprofundată în dimensiunea eclezială şi mai ales trăită de fiecare creştin prin legătura cu Hristos, vie şi personală, realizată prin Sfintele Taine în general şi Sfânta Euharistie în special. Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul în spiritul tradiţiei româneşti este un moment de afirmare a valorilor axiologice în cadrul vieţii sociale ca forţa de umanizare prin prietenia cu Hristos şi cu Sfinţii Săi ca modele ale vieţii creştine.
Pr. Prof. Dr. Bugiulescu Marin, Parohia Băleni Români, Protoieria Târgovişte Sud,
Director al Seminarului Teologic Sfântul Ioan Gură Aur Târgovişte

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Sfinţenia - cea mai înaltă vocaţie a omului

Deci cei ce au primit cuvântul lui, s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete. Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. Şi tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni şi semne se făceau în […]