Revolta umbrelelor

0 0

umbreIn prezent sunt două regiuni, le putem spune şi zone, ce provoacă dureri de cap guvernului de la Beijing: Tibetul şi Hong Kong. Primul se cramponează cu disperare să păstreze un sistem social ce combină elementele medievale budiste cu cele moderne, cel deal doilea se zbate să salveze şi să impună Beijingului un sistem al democraţiei totale. Dacă pe tibetani, guvernul neocomunist chinez i-a potolit destul de repede încă de la jumătatea secolului trecut, misiune uşurată şi de faptul că de secole, generaţii întregi de tibetani au fost educate în spiritul consevartorismului şi supunerii totale faţă de preoţii budişti şi faţă de dalai lama, în ceea ce priveşte Hong Kongul, autorităţile de la Beijing au fost luate prin surpridere de faptul că locuitorii fostei colonii britanice, sub influenţa mentalităţii occidentale refuză acceptarea resemnată a totalitarismului de tip comunist asiatic. Formidabil este faptul că motorul revoltei sunt tinerii, nestimulaţi de forţe subversive externe, acestora alăturându-li-se şi o parte a generaţiei mai în vârstă, chiar dacă majoritatea acesteia este încă pasivă din motive de păstrare a avantajelor financiare abţinute în urma colaborării economice cu Beijingul.
Scânteia Wong
Scânteia ca a făcut să explodeze butoiul cu pulbere din Hong Kong este Joshua Wong, 17 ani, sufletul mişcării studenţeşti de protest. La prima vedere, cine-l vede nu dă doi bani pe el, dar Wong, chiar dacă poartă ochelari dreptunghiulari şi breton ce-i acoperă fruntea, împreună cu ceilalţi doi lideri ai mişcării protestatare, Alex Chow, secretarul general al Federaţiei studenţilor din Hong Kong şi Lester Shum, adjunctul lui Chow, a reuşit, săptămâna trecută să mobilizeze majoritatea covârşitoare a tinerilor, declanşând campania de nesupunere civilă promisă de mult vreme de către militanţii mişcării Occupy Central with Love and Peace (OCLP), creată după modelul celei americane, când unii tineri din New York au ocupat Wall Street-ul în semn de protest faţă de sistemul bancar pe care-l considerau răspunzător de declanşarea creizei econim-ice de la începutul acestui secol.
Reacţia guvernului din Hong Kong, constituit din indivizi ce preferă starea de servitute faţă de Beijing în speranţa că acesta va continua să-i favorizeze în relaţiile de afaceri, nu s-a lăsat aşteptată prea mult. Ca peste tot în lume, banul are mereu ultimul cuvânt. Cei trei, Wong, Chow şi Shum au fost arestaţi şi reţinuţi, vinerea trecută, mai mult de 40 de ore pentru că i-au determinat pe studenţi şi elevii de liceu să treacă de baricadele ridicate în jurul clădirii guvernului din Hong Kong, aflată în Civic Square.
Vestea arestării celor trei, motivată oficial că au îndemnat la tulburarea ordinii publice şi refuzul judecătorului de a-i elibera pe cauţiune, i-a făcut pe studenţi să ia foc. Drept urmare, sâmbăta trecută, chiar şi studenţii care au preferat să nu se amestece, s-au alăturat mişcării de protest, încât, spre uimirea autorităţilor, niciunul nu a mai stat acasă, fără să le mai pese de îngrijorarea părinţilor. Chiar şi cei nehotărâţi au înţeles că trebuie apărată libertatea de exprimare şi democraţia, ceea ce nu a picat bine politicienilor, nici celor din Beijing, nici celor din Hong Kong. Într-un spirit de solidaritate, mai rar întâlnit între generaţii, studenţilor li s-au alăturat mai vârstnicii militanţi prodemocraţia şi părinţii lui Wong, cu toţii acuzând guvernul fostei colonii britanice de persecutare politică. În primul moment, autorităţile nu au cedat. Oarecum şi asmuţite de comuniştii din Beijing, au percheziţionat domiciliile celor trei studenţi, consideraţi capul răutăţilor, în speranţa că vor găsi dovezi că sunt manipulaţi de Washington pentru a destabiliza China, vechea obsesie a comuniştilor, încă de pe vremea lui Mao. Adevărul este că Beijingul nu poate concepe nici acum că oamenii pot gândi liber şi altceva decât ceea ce vor comuniştii. Desigur, percheziţiile au fost un eşec. De teamă că protestele ar putea degenera în violenţă, ceea ce poate însemna paralizarea vieţii economice a Hong Kongului, mai clar pagube financiare pentru oamenii de afaceri care, în unele cazuri sunt aceiaşi cu politicienii, cei trei au fost eliberaţi, autorităţile sugerând că nu-i vor face viaţa uşoară lui Wong, de declanşarea creizei econim-ice de la începutul acestui secol.
Reacţia guvernului din Hong Kong, constituit din indivizi ce preferă starea de servitute faţă de Beijing în speranţa că acesta va continua să-i favorizeze în relaţiile de afaceri, nu s-a lăsat aşteptată prea mult. Ca peste tot în lume, banul are mereu ultimul cuvânt. Cei trei, Wong, Chow şi Shum au fost arestaţi şi reţinuţi, vinerea trecută, mai mult de 40 de ore pentru că i-au determinat pe studenţi şi elevii de liceu să treacă de baricadele ridicate în jurul clădirii guvernului din Hong Kong, aflată în Civic Square.
Vestea arestării celor trei, motivată oficial că au îndemnat la tulburarea ordinii publice şi refuzul judecătorului de a-i elibera pe cauţiune, i-a făcut pe studenţi să ia foc. Drept urmare, sâmbăta trecută, chiar şi studenţii care au preferat să nu se amestece, s-au alăturat mişcării de protest, încât, spre uimirea autorităţilor, niciunul nu a mai stat acasă, fără să le mai pese de îngrijorarea părinţilor. Chiar şi cei nehotărâţi au înţeles că trebuie apărată libertatea de exprimare şi democraţia, ceea ce nu a picat bine politicienilor, nici celor din Beijing, nici celor din Hong Kong. Într-un spirit de solidaritate, mai rar întâlnit între generaţii, studenţilor li s-au alăturat mai vârstnicii militanţi prodemocraţia şi părinţii lui Wong, cu toţii acuzând guvernul fostei colonii britanice de persecutare politică. În primul moment, autorităţile nu au cedat. Oarecum şi asmuţite de comuniştii din Beijing, au percheziţionat domiciliile celor trei studenţi, consideraţi capul răutăţilor, în speranţa că vor găsi dovezi că sunt manipulaţi de Washington pentru a destabiliza China, vechea obsesie a comuniştilor, încă de pe vremea lui Mao. Adevărul este că Beijingul nu poate concepe nici acum că oamenii pot gândi liber şi altceva decât ceea ce vor comuniştii. Desigur, percheziţiile au fost un eşec. De teamă că protestele ar putea degenera în violenţă, ceea ce poate însemna paralizarea vieţii economice a Hong Kongului, mai clar pagube financiare pentru oamenii de afaceri care, în unele cazuri sunt aceiaşi cu politicienii, cei trei au fost eliberaţi, autorităţile sugerând că nu-i vor face viaţa uşoară lui Wong, Washingtonului, fiind mai mult preocupată să se impună ca mare putere în faţa Japoniei, Phillipinelor şi Indoneziei, state sprijinite de către SUA. De fapt, pentru a înţelege mai bine, lupta surdă dintre Beijing, Moscova, Bruxelles şi Washington este expresia nevoii de extindere a piaţelor de desfacere a produselor proprii şi control al resurselor de materii prime ieftine. Este echivalentul biologic al nevoii de supravieţuire a speciilor. Cele mai puternice vor reuşii să trăiască şi să dăinuiască. Acelaşi lucru este valabil şi pentru specia umană, unde lupta pentru supravieţuire se duce în interiorul ei, între ceea ce numim convenţional naţiuni.
Conştiinţa de sine
Dar, revenind la Hong Kong, este formidabilă cât de puternică este conştiinţa de sine a tineretului, cât de extraordinară este nevoia sa de libertate de gândire şi exprimare în spaţiul public. Acest lucru nu a fost posibil doar datorită sistemului anglican de învăţământ, implementat în Hong Kong. El a fost posibil şi datorită dezvoltării economice a fostei colonii britanice, net superior tuturor statelor asiatice, cu excepţia Japoniei. Dezvoltarea economică, ca efect al libertăţii de acţiune, a atras după sine o tot mai mare deschidere către exterior, ceea ce a produs o nevoie acută de libertate de gândire şi refuzul oricărei forme de subordonare. Când în urmă cu doi ani, liceanul, acum student, Joshua Wong a declanşat protestul împotriva introducerii educaţiei patriotice în şcolile din Hong Kong, acesta a avut câştig de cauză deoarece toţi cei de vârsta sa au perceput-o ca o materie de studiu cu scopul de spălare a creierelor. Transformat repede în purtătorul de cuvânt al liceenilor, Wong a declarat, atenţie!, avea doar 15 ani, că acest gen de materie de studiu necesita ca elevii să dezvolte un ataşament emoţional faţă de China, ceea ce era imposibil, dacă nu se ignora cazul Liu Xiaobo, militant disident pentru drepturile omului sau cel al scriitorului protestatar Ai Weiwei, ambii victime ale persecuţiilor Beijingului, sau scandalul laptelui contaminat. Pentru a avea câştig de cauză cu protestul său, Wong a creat asociaţia elevilor de liceu, Scholarism ce a fost nucleul organizatoric al protestelor spectaculoase ce au obligat guvernul din Hong Kong să abandoneze definitiv legiferarea obligativităţii introducerii educaţiei patriotice în şcoli. A fost o mare victorie a lui Wong, dar Beijingul l-a trecut pe lista neagră. Nu-i putea ierta unui adolescent faptul că l-a făcut knockout.
Desigur, nu există pădure fără uscături. Cotidianul hongkonghez Wen Wei Po, cunoscut pentru orientarea sa pro Beijing, a insistat foarte mult asupra legăturilor lui Wong cu angajaţi ai consulatului american, publicând o listă completă a orelor şi zilelor când Wohg se întâlnea cu aceştia, începând cu prima vizită a adolescentului chinez, în urmă cu trei ani, avansând ideea că americanii l-au transformat într-un adevărat superstar politic.
Fără tancuri
Amploarea mişcării de protest a studenţilor din Hong Kong împotiva dorinţei Beijingului de a subordona total, politic, social şi economic, fosta colonie britanică are un precedent. Pentru a înţelege geneza protestelor, trebuie menţionat că, în 2013, profesorul de drept la Universitatea din Hong Kong, Benny Tai, împreună cu sociologul Chan Kin-man şi reverendul Chu Yiu-Ming, a creat mişcarea OCLP. În data de 9 septembrie, anul acesta, cei trei, în cadrul unei ceremonii publice, şi-au ras capul, în semn de protest faţă de tendinţele acaparatoare ale Chinei. În data de 1 octombrie, OCLP-ul a vrut să organizeze, tot în semn de protest, un banchet cetăţenesc, în aer liber, in Central, cartierul afacerilor din Hong Kong. Din momentul în care mişcarea protestatară a studenţilor a devansat cu mult intenţiile OCLP-ului, prin ocuparea paşnică a străzilor oraşului, membrii acestei mişcări s-au grăbit să li se alăture pentru a nu pierde ocazia ce s-a ivit pentru a controla Parlamentul. Deocamdată, situaţia este într-un echilibru fragil, parlamentarii pro Beijing nefiind dispuşi să cedeze presiunii protestatarilor. Cu toată situaţia extrem de încordată, numeroase personalităţi din tabăra democraţilor, precum Martin Lee, fondatorul Partidului Democrat, cardinalul Joseph Zen, în vârstă de 82 de ani, Jimmy Lai, patronul grupului de presă Next Media şi deputatul Leung Kwok-hung, poreclit Pletosul şi-au făcut apariţia în mijlocul studenţilor protestatari, dând de înţeles că aceştia nu sunt singuri, în lupta lor împotriva Chinei.
Deocamdată, de teamă de a nu provoca reacţii economice dure din partea Uniunii Europene şi a Statelor Unite care sunt importante pieţe de desfacere pentru produsele chinezeşti, Beijingul s-a limitat doar la un comunicat de presă, transmis prin agenţia de presă oficială China nouă: Guvernul central se opune cu tărie oricărei activităţi ilegale ce poate cauza existenţei Statului de drept, punând în pericol liniştea socială.
Partea proastă este faptul că Anglia şi Portugalia au făcut o mare gafă diplomatică, cedând destul de uşor în faţa Chinei. Trecând Macao, fostă posesiune portugheză şi Hong Kongul sub tutela Chinei, practic, sub aspect politic şi juridic, Beijingul are dreptul de a trimite tancurile şi trupele sale, staţionate în peninsula Stanley, pentru a anihila protestele. Oricum, comuniştii chinezi nu se mai arată doritori să repete episodul Tiananmen, când au masacrat protestatarii care, în 1989, au paralizat China timp de două luni, din aprilie până în iunie, trecând cu tancurile peste ei.

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Furturile de lemne în vizorul oamenilor legii

Direcţia Silvică Târgovişte administrează pe raza judeţului Dâmboviţa o suprafaţă de 55.017 hectare de păduri de stat şi 22.400 ha păduri private, printr-un număr de opt Ocoale Silvice: Bucşani, Găeşti, Moreni, Pucioasa, Răcari, Sturzeni, Târgovişte şi Valea Mare, împărţite în 34 districte şi 183 cantoane silvice. În partea de nord […]