Psihologia politică şi apărarea socială (XXX)

dr. Gustave Le Bon
La început a fost foarte mică, fantoma creată de poştaşi. După cum am precizat şi dovedit, într-un articol publicat în Opinion era foarte uşor de anihilat această fantomă a fricii. Dar, spaima provocată de această fantomă inutilă, a paralizat în asemenea hal guvernanţii încât au capitulat repede şi au fost aşa de umili, încât au permis delegaţiei poştaşilor să declare public că miniştri „aproape au fost la picioarele lor, milogindu-se de ei să reînceapă lucrul”.
Atitudinea umilă a guvernanţilor le-a fost, până la urmă, foarte folositoare poştaşilor. Atunci când, în interiorul unui stat, o clasă socială, o castă, un partid ajung să-şi închipuie că sunt foarte puternici, imediat se gândesc că pot deveni stăpânii tuturor. Uimiţi că au reuşit să intimideze Parlamentul, magistratura şi armata, casta poştaşilor, crezându-se de neînvins, a dorit să-şi utilizeze mica lor fantomă a fricii, fără să-i mai dea timp să crească.
Flosind un pretext oarecare, s-a anunţat demararea unei noi greve. Chiar dacă am admite că, în viitor, Franţa va fi guvernată de o delegaţie de poştaşi, guvernanţii au fost nevoiţi să adopte măsuri pentru a se apăra. în consecinţă, s-au apărat şi fantoma, ca un balon de săpun, a dispărut.
Dispariţia acestei fantome a fricii a provocat dispariţia instantanee a altora, mai ales pe cea a grevei generale de care se temeau foarte tare miniştri – unul dintre ei inventând-o chiar înainte de a ajunge la putere.
De altfel, învingătorii şi învinşii au dat dovadă, ulterior, că habar n-au să folosească, în propriul folos, arta de a manipula fantomele. Au comis o serie de greşeli de manipulare psihologică, fără să aibă nicio scuză.
Greşeală enormă de manipulare psihologică din partea Guvernului este că a cedat din prima. Greşeală de manipulare psihologică din partea poştaşilor, de domeniul imbecilităţii în stare pură, când, împotiva tuturor aparenţelor, după ce au reuşit să îngenuncheze Statul, este că nu au înţeles că o asemenea victorie nu se mai putea repeta, fiind inevitabil urmată de o înfrângere care, întinzându-se coarda, a rezultat chiar din victoria obţinută. Pe de altă parte, C.G.T.-ul (Cofederaţia Generală a Muncii) a comis o greşeală şi mai grosolană, deoarece, în loc să se mulţumească doar să arate Guvernului fantoma grevei generale, a vrut să se servească de ea, ceea ce brusc a scos la iveală măreţia neputinţei lor. în consecinţă, anumite adevăruri practice nu trebuie să fie ignorate.
Foarte lamentabilul eşec al grevei poştaşilor şi al celei generale, decretată solemn de către Cofederaţia Muncii, ce ajunsese să se creadă un mic comitet al salvării publice, nu a avut ca efect să-i înveţe pe membri C.G.T.-ului utilitatea rezistenţei. Această ruşinoasă poveste ne-a învăţat doar cât de repede cresc micile fantome din clipa când simt că ne este frică de ele.
Evoluţia dialogului poştaşilor este foarte tipică, sub acest aspect, fiind plină de învăţăminte la care ar trebui să mediteze oamenii noştri de Stat. La începutul primei greve, poştaşii mai erau încă respectuoşi. Capitularea prea uşoară a Guvernului le-a creat iluzia că au devenit o forţă de neînvins, ceea ce i-a făcut să schimbe rapid tonul vocii. Deveniţi brusc antipatrioţi şi revoluţionari, poştaşii s-au aliat cu Confederaţia Muncii al cărui scop este distrugerea societăţii actuale, folosind mijloace violente. Ne vom da seama de această evoluţie a evenimentelor, prin prezentarea unui pasaj luat dintr-un interviu al ministrului Poştelor:
„Niciodată un funcţionar al Poştei nu a îndrăznit, în public, să rostească discursuri aşa de revoluţionare, aşa cum v-am arătat. Oare nu unul dintre agenţii daţi în urmărire, a spus, acum câteva zile, în cadrul unei reuniuni publice că trebuie trecut «la acţiunea energică şi concretă împotriva patronatului, capitalului şi puterilor publice» ? Şi chiar în cadrul aceleiaşi reuniuni, ştiţi ce au propus ? Au propus «să fie răspândite ideile antimilitariste, să fie distruse ultimele metereze în spatele cărora se dezvoltă exploatarea capitalistă spijinită de complicele său, autoritatea, reprezentată de puterile publice»” .
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

ANUNŢ PUBLIC PRIVIND DEPUNEREA SOLICITĂRII DE EMITERE A ACORDULUI DE MEDIU

ANUNŢ PUBLIC PRIVIND DEPUNEREA SOLICITĂRII DE EMITERE A ACORDULUI DE MEDIU