Psihologia politică şi apărarea socială (XLIII)

de Gustave Le Bon
Să repetăm mereu, să avem permanent în minte întunecatele preziceri ale scriitorilor din diferite ţări, proveniţi din cadrul armatei, referitor la consecinţele unui apropiat război ce ameninţă liniştea Europei. Să nu uităm că va fi una dintre luptele finale, ca multe altele pe care le-a consemnat istoria, dar care, spre deosebire de cele de până acum, va duce la dispariţia definitivă şi totală a uneia dintre cele două intrate în conflict. Va fi o încleştare formidabilă, în care nimeni nu va avea nici cel mai mic sentiment de milă faţă de adversar, unde ţinuturi întregi vor fi metodic distruse, încât nu va mai exista pe suprafaţa lor nici urma amintirii unei case, a unui copac sau a unui om.
Să ne fie foarte vii în suflet şi în minte aceste lucruri atunci când ne educăm copiii şi soldaţii, să-i lăsăm doar pe retori să ţină discursuri inutile despre pace, fraternitate şi alte lucruri inutile în care nu mai crede nimeni, discursuri ce te duc cu gândul la confruntările teologice dintre intelectualii bizantini, în timp ce Mahomet le dobo-ra zidurile de apărare.
Dar alte probleme importante, chiar vitale, ne solicită atenţia. Pentru a evita sau cel puţin pentru a amâna lupta, trebuie să fii pregătit să-i faci faţă. Dacă războiul nu mai poate fi evitat, să nu uităm că victoria nu va fi obţinută neapărat de cel ce are cea mai numeroasă armată, ci de cel ce va fi capabil să unească sub acelaşi steag energiile ce se opun cel mai tare duşmanului.
înainte de toate, războiul este mai mult o problemă de psihologie, decât de strategie. Nici-un mare comandant de armată, din istoria lumii, nu a ignorat acest aspect. „în război, spunea Napoleon, o luptă depinde de moralul soldaţilor, iar moralul şi părerea pe care o împărtăşesc soldaţii fac, împreună, mai mult decât realitatea cu care te vei confrunta”. Pirederile în oameni, într-o bătălie, până la urmă, nu mai contează. Succesul va fi doar al celui care va fi capabil să le facă mai bine faţă. Subminaţi moralul soldaţilor de Gustave Le Bon_
Să repetăm mereu, să avem permanent în minte întunecatele preziceri ale scriitorilor din diferite ţări, proveniţi din cadrul armatei, referitor la consecinţele unui apropiat război ce ameninţă liniştea Europei. Să nu uităm că va fi una dintre luptele finale, ca multe altele pe care le-a consemnat istoria, dar care, spre deosebire de cele de până acum, va duce la dispariţia definitivă şi totală a uneia dintre cele două intrate în conflict. Va fi o încleştare formidabilă, în care nimeni nu va avea nici cel mai mic sentiment de milă faţă de adversar, unde ţinuturi întregi vor fi metodic distruse, încât nu va mai exista pe suprafaţa lor nici urma amintirii unei case, a unui copac sau a unui om.
Să ne fie foarte vii în suflet şi în minte aceste lucruri atunci când ne educăm copiii şi soldaţii, să-i lăsăm doar pe retori să ţină discursuri inutile despre pace, fraternitate şi alte lucruri inutile în care nu mai crede nimeni, discursuri ce te duc cu gândul la confruntările teologice dintre intelectualii bizantini, în timp ce Mahomet le dobo-ra zidurile de apărare.
Dar alte probleme importante, chiar vitale, ne solicită atenţia. Pentru a evita sau cel puţin pentru a amâna lupta, trebuie să fii pregătit să-i faci faţă. Dacă războiul nu mai poate fi evitat, să nu uităm că victoria nu va fi obţinută neapărat de cel ce are cea mai numeroasă armată, ci de cel ce va fi capabil să unească sub acelaşi steag energiile ce se opun cel mai tare duşmanului.
înainte de toate, războiul este mai mult o problemă de psihologie, decât de strategie. Nici-un mare comandant de armată, din istoria lumii, nu a ignorat acest aspect. „în război, spunea Napoleon, o luptă depinde de moralul soldaţilor, iar moralul şi părerea pe care o împărtăşesc soldaţii fac, împreună, mai mult decât realitatea cu care te vei confrunta”. Pirederile în oameni, într-o bătălie, până la urmă, nu mai contează. Succesul va fi doar al celui care va fi capabil să le facă mai bine faţă. Subminaţi moralul soldaţilor