Polen Porțiuni despre lume

0 0

Am ajuns pe seară, când mai era, pentru puțin numai, un soare lung pe câmp. Îmi aduc aminte acum, când mă gândesc la câmpul acela, sau și atunci îmi aminteam, străbătându-l, o cetate din secolul XV, pe malul râpos al unui fluviu, largă-n măruntaie, dar înaltă și rece în vânt, cu nesfârșita întindere dreaptă sau curbată a zidurilor de un sur pe alocurea mai mult alb. Eram mic…
T udor Țopa – Punte
Anumite așezări ale privirii spre lume, corporalizări ale ei în cuvinte și descrieri, și ruperi din realitate pentru a facilita mutări în irealitatea imediată, în nemișcarea pe care scrisul o asigură pentru observarea atentă, îndelungă, intensă. Aduceri la un loc ale acestor porțiuni presupune exact crearea punților necesare trecerilor ce le va asigura fluența și continuitatea necesare traversării și mai departe ducerii la capăt a textului ce urmează să fie parcurs, consumat și adăugat celor de până acum, iar toate se vor așeza în acest întreg construit de încercarea scriitorului de a-i reuși toate aceste alăturări și întregiri necesare, aceste aduceri la un loc al
tuturor acestor imagini și ale cuvintelor care le pot ține cât mai mult la (această) suprafață, în aceste așezări ale privirii și ale (de)scrierii lor despre lume și aceste multiple, continui și neobosite apariții ale ei.
Tudor Țopa (și-)a găsit locurile în care își poate așeza punțile care pot lega porțiunile despre lume ale scrisului său, ale acestui discurs asupra metodei de a scrie, de a spune despre aceste fragmente și porțiuni ale tărâmurilor care se pot lega și aduna într-un text, într-o construcție ale cărei fiecare parcurgere presupune adăugare continuă de spații și de imagini conținute de ele valorificate mai departe în acest avant la lettre postmodernism pe care l-a găsit și l-a folosit îmbogățind și amplificând continuu straturileacestei stări ale scrierii, al acestei calme aduceri în imediata apropiere a cititorului de fiecare porțiune de text în care se poate recunoaște și cu ajutorul căreia se poate adăuga, completa și crește.
Fiecare dintre aceste porțiuni ale lumii are nevoie de fiecare punte pe care autorul ei o poate construi și așeza pentru ca fragmentele ei să se poată aduce și vedea împreună, pentru a reuși să își adauge continuu coerențele necesare dezvrăjirii și înțelegerii ei. Ordinea și dezordinea necesare fiecărui text alcătuit de cuvintele găsite și folosite de autor se fac și se desfac continuu, se amestecă și cresc mai departe acel mix necesar fiecărei definiri a unui amestec ce nu se mai poate duce în normele și în formele separării care le-ar putea strica înțelegerile, care le-ar putea destrăma și readuce în formele și în stările căutării de până atunci. De aici mai departe se poate citi, se poate vorbi despre firesc și despre necesara și căutata plăcere a textului, despre liniștea și calmul căutate de corp și de fiecare minte a lui care își fac simțite desfășurările în timpul lecturii. Toată această senzorialitate își face cunoscute fiecare dintre dureri, fiecare dintre tulburările lor adictive care îl țin și îl păstrează viu în toate momentele vieții.
Tudor Țopa a reușit să identifice porțiuni despre lume, a reușit să le păstreze și să le conserve în caieteși mai departe să le mute în cuvintele care chiar le pot spune și care le pot face vizibile cât mai mult în imaginile astfel păstrate și în propozițiile care le cresc și le dezvoltă cât trebuie pentru a se așeza în permanența necesară lecturii, a citirii continue și neobosite de fiecare privire care le întâlnește și cu care se întâlnește. Aceste aduceri împreună sunt facilitate de metoda și de felul de scriere pe care le-a adus în literatură Tudor Țopa, de gradul zero la care sunt menținute și puse în cele mai vizibile proximități ale corpului cititorului posibile.
Porțiuni (ne)firești despre lume văzute și așezate în cuvinte de un privitor și de un ascultător al ei, de un bun găsitor al locurilor unde se pot monta și trece fiecare dintre aceste punți pe care el le pune la dispoziția interpretării și înțelegerii construcțiilor ei, structurilor care o fac să crească în permanență, să se aduge și să se spună continuu, neobosit în imediata vecinătate a privirii, a contemplării și a ascultării fiecărui zgomot care îi însoțește mișcările, durerile, spasmele, dislocările și mereu noile (re)faceri. Tudor Țopa și-a așezat conștient amprenta asupra fiecărei dintre aceste continue și neobosite alcătuiri și adăugiri îngăduite de transformările încăpute în lume, de ruperile și de mereu aducerile la un loc a fiecărei porțiuni vii din corpul ei crescător.
Gabriel Enache

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Ședința Comitetului Consultativ de Dialog Civic la Prefectura Dâmbovița 

Prefectul Claudia Gilia a prezidat,  la sediul Instituției Prefectului, ședința Comitetului Consultativ de Dialog Civic pentru Problemele Persoanelor Vârstnice, desfășurată în comun cu reprezentanți a serviciilor publice deconcentrate și ai asociațiilor de pensionari, fiind dezbătute următoarele aspecte: 1. Informare referitoare la gradul de colectare a impozitelor și taxelor la nivelul județului […]