Din când în când trompeta îngerului
Scoate sunete de fanfară. Din când în când ne așezăm la masă
Ciocnim ouă roșii sau pahare de vin, conversăm.
Din când în când dansăm în semiîntuneric cu femei
Proaspăt spălate și mereu stânjenite, din când în când
Ieșim în spatele casei, la munte, din când în când
Stingem lumina și transpirăm…
Alexandru Mușina- Budila-Expres, 2. Senzație
Din când în când ne regăsim integral în poezie, în fiecare stare și senzație care a putut fi așezată acolo de autorul ei, de cel care (te-)a intuit, (te-)a citit și (te-)a așezat discret dar vizibil în toate aceste stări descoperite de el și mutate firesc în ceea ce se poate recunoaște în ele din noi. Gustul este unul (re)cunoscut de fiecare simț și imediat adăugat celor de până aici, de până acum și care se vor amplifica și își vor conduce purtătorul de-a lungul tuturor călătoriilor libertății care vor avea loc mai departe, în continuarea și în fiecare nouă de acum alcătuire a ființei ce se va face astfel cunoscută. Noi și noi adăugări vor completa, vor umple și vor face ca toate acestea să se așeze ca gesturi firești în fiecare alcătuire ce va urma.
Alexandru Mușina este unul dintre poeții care au știut să redea în poezia lui tot acest zbucium încăput în fiecare moment al acestei nesfârșite și neobosite călătorii prin structurile dezvăluite de cuvinte ale lumii, ale fiecărui cotlon astfel făcut vizibil și (re)așezat în straturile ei, în încăperile dispuse să le primească și să le găzduiască cât mai mult și cât mai departe. Poezia lui nu cunoaște și nu îngăduie limite, nu alungă nicio mișcare lăsate vederii de fragilitatățile și de transparențele cunoscute sau nu de aparițiile ei. Poezia lui Alexandru Mușina se mișcă tot timpul între fiecare rost încăput și rămas între lumi, în fiecare fragment al ei ce își caută completarea, întregirea, cunoașterea și fiecare dintre atingerile impuse de toate aceste apropieri.
Anumite momente ale poeziei lui Alexandru Mușina se strigă, se lasă prinse în fiecare fir de zgomot pe care aerul ce împrejmuiește fiecare mirare îl păstrează și îl amplifică permanent și care face astfel încât să îi fie simțite fiecare dintre zbateri și oricare ordine deranjată sau rămasă să spună în acest siaj imprimat în desenul cartografiat pe tot ce s-a putut memora din aceste secvențe care au fost prinse și păstrate în toate care urmează și se pot numi coerențe.
Toți care am citit am călătorit cu această poezie, toți am cunoscut traversările, pătrunderile și fiecare tremur al acestor nelămurite niciodată de tot căutări, toți am căutat căile de înțelegere și de asumare a contextelor așezate în pașii memorați și alăturați nouă de intensitățile sau de duritățile acestei experiențe. Fiecare dintre noi a parcurs cu privirea secvențele care alcătuiesc întregul acestor imagini, al acestui puzzle intermitent și a poveștii aranjarii și a întregirii corpului lui.
Poezia lui Alexandru Mușina ne propune libertatea, călătoriile ei, dar și asumarea provocărilor pe care le implică, dar și continuarea fiecăreia dintre aceste (a)normalități ale trăirii în viețile noastre, în noile de acum obișnuințe și feluri de a fi. Urmele rămân impregnate în stările și în urmările lor fizice, senzoriale care se mută mai departe continuu în fiecare segment prins și așezat între toate aceste lumi ale simțurilor și ale trăirilor care se completează, se adună, se suprapun și se construiesc în toată această structură continuu și neobosit.
Toți căutăm stările libertății, toți ne dorim să facem parte și să fim adăugați călătoriilor lor, iar mai departe ne dorim să cunoaștem și să ne apropiem cât mai multe din cele ce pot să se mute și să încapă în corpurile noastre, în mințile noastre și în toți senzorii care pot și vor să accepte toată această încărcătură și să o ducă de-a lungul acestui niciodată sfârșit drum. Vrem, de fapt, să spunem și noi ca poetul: și noi am călătorit!, vrem să trăim ca el aceste cuvinte și vrem să cunoaștem căldura întreagă care se poate adăuga nouă datorită acestor intensități. Ne dorim să intrăm și să nu mai ieșim niciodată din peisajele parcurse de această călătorie fără sfîrșit prin reliefurile libertății, vrem să ne integrăm și să ne asumăm integral și să cunoaștem fiecare moment al acestui rit și al fiecărei treceri încăpute în pregurile lui. Nici un drum, nicio cale și nici un traseu al acestor călătorii nu își dorește să nu ne cunoască. Nicio stare nu se dă la o parte din calea apropierii de ea, iar drumurile spre și în aceste spații lipsite de frici, de angoase sunt în fiecare dintre cuvintele poeziei și în fiecare firidă a fiecărei încăperi găzduite de ele.
Alexandru Mușina ne-a învățat să le vedem, ne-a îndemnat să ni le apropiem și să ne adăugăm firesc tot acest curaj vieților noastre.
Gabriel Enache
