Piaţa muncii se va axa mai mult pe specialişti

Pentru a contracara efectele îmbătrânirii populaţiei, UE va trebui să elimine diferenţele dintre femei şi bărbaţi şi să sporească participarea pe piaţa muncii a lucrătorilor tineri şi în vârstă, însă mobilitatea şi migraţia au, la rândul lor, un rol important de jucat. Aceasta este principala concluzie a raportului comun Comisie-OCDE intitulat: Matching Economic Migration with Labour Market Needs (Corelarea migraţiei economice cu necesităţile pieţei forţei de muncă).
În Europa, populaţia în vârstă de muncă (15-64) va scădea, conform previziunilor, cu 7,5 milioane (-2,2%) între 2013 şi 2020, în timp ce în ţările OCDE în ansamblu va creşte în aceeaşi proporţie. Într-un scenariu cu o migraţie netă zero, populaţia în vârstă de muncă din cele 28 de state membre ale UE ar urma să scadă şi mai mult, cu aproape 11,7 milioane (-3,5%) până în 2020.
Implicaţiile nu sunt numai demografice: dat fiind că piaţa muncii este dinamică şi ocupaţiile se modifică, deficitul de competenţe şi lipsa de corelare a competenţelor vor deveni probleme majore în UE. Potrivit Sondajului european în rândul întreprinderilor realizat de Eurofound în 2013, în pofida încetinirii activităţii pe piaţa forţei de muncă, 40% dintre întreprinderile din UE au dificultăţi în găsirea unor lucrători cu competenţe corespunzătoare. Per ansamblu, datele disponibile sugerează că, în majoritatea ţărilor OCDE, nevoile în materie de forţă de muncă se vor concentra în următorul deceniu pe ocupaţii specifice, care necesită în mare parte un nivel înalt de calificare, dar şi pe niveluri de calificare intermediare.
În acest context, raportul comun UE-OCDE prezintă trei răspunsuri strategice complementare:
. Promovarea mobilităţii forţei de muncă în interiorul UE, pentru a asigura o mai bună repartizare a competenţelor
. O mai bună integrare a migranţilor din afara UE, pentru a permite o utilizare mai inteligentă a competenţelor acestora
Atragerea migranţilor calificaţi de care este nevoie pe piaţa forţei de muncă a UE Contribuţia lucrătorilor mobili din UE la creşterea globală a ocupării forţei de muncă este evidentă: persoanele care migrează în interiorul UE au o rată de angajare mai ridicată (68%) decât cetăţenii ţării gazdă (64,5%). În plus, prin transferul de forţă de muncă şi de competenţe din regiunile şi ţările în care cererea este mai mică spre cele în care sunt necesare, mobilitatea în interiorul UE permite o utilizare mai eficientă a resurselor umane.
Potrivit raportului, vor fi necesare măsuri de politică pentru a continua eliminarea obstacolelor din calea mobilităţii. Promovarea mobilităţii forţei de muncă în interiorul UE va necesita, de asemenea, instrumente mai performante de corelare a competenţelor şi o mai bună promovare a învăţării limbilor străine.
În prezent, nivelul migraţiei lucrătorilor calificaţi din ţări terţe către majoritatea statelor membre ale UE este unul scăzut, în ciuda faptului că unele ţări au liberalizat reglementările în materie de migraţie. Potrivit raportului, aceasta se datorează în special sistemului de admitere legală şi faptului că, în cele mai multe ţări, angajatorii sunt reticenţi să angajeze personal din străinătate. Raportul subliniază mai multe opţiuni pentru acţiunile viitoare, precum îmbunătăţirea echilibrului între dependenţa de cererea angajatorilor şi mecanismele de protecţie şi îmbunătăţirea instrumentelor de corelare pentru a le permite angajatorilor să identifice potenţialii lucrători migranţi, inclusiv studenţii străini.