Prof. Valentin Păunescu_
Pentru societatea contemporană, nevoia de educaţie moral-religioasă este fundamentală, deoarece, mai cu semă în cazul tinerelor generaţii conferă acele valori ale înaintaşilor ce fundamentează societatea noastră de mâine.
Lumea noastră are nevoie de valori morale, are nevoie de o educaţie spirituală, fără de care viaţa nu poate merge înainte, cu profunzime şi intensitate. Din acest motiv ora de Religiee existentă în şcoala românească are ca sens tocmai popularizarea unei minime moralia în viaţa copiilor, dar şi familiarizarea lor cu acele principii specifice vieţii comunitare sănătoase.
Este vorba despre aprofundarea unor principii morale care să conformeze viaţa după tiparul binelui şi frumosului, astfel încât să creştem generaţii educate spre a face ceea ce trebuie, ceea ce este necesar şi ceea ce este firesc.
La acestea se adaugă şi faptul că se oferă şi o minimă informaţie culturală, se face catehizare religioasă şi implicit culturală care să-i ajute pe tinerii în devenire săînţeleagă principalele simboluri şi expresii artistice şi culturale ale spaţiului nostru românesc şi european, căci trebuie spus că în proporţie covârşitoare, patrimoniul nostru naţional are o putenică şi de neşters amprentă creştină. De altfel, concdeptul cultural şi spiritual Europa este o creaţie creştină, iar dacă am face un exerciţiu de imaginaţie şi am scoate creştinismul din Europa nu ar mai rămâne nimic din acest construct uimitor.
Pentru a-şi înţelege trecutul, pentru a-şi cunoaşte valorile înaintaşilor şi a putea merge aşa cum trebuie înainte, tinerii au nevoie să-şi cunaoscă rădăcinile, valorile naţionale şi creştine, să le traiască şi să le ducă mai departe.
Ora de Religie din şcoala românească tocmai acest lucru face, oferă formaţia necesară, alături de informaţia aferentă pentru a-i ajuta pe elevii noştri să înţeleagă realitatea în care trăiesc, deoarece, spiritualitatea este lentila care îi ajută să vadă lumea aşa cum este şi cheia ce le oferă acces la cele mai importante valori ale trecutului nostru, asigurând premizele pentru un viitor bun, corect şi în continuitate cu trecutul.
Patronomiul nostru cultural nu poate fi înţeles fără a recurge la istorie, la religie, la trecut, fără a cunoaşte şi înţelege cum cei de dinaintea noastră au putu face acest lucru şi cum noi putem face aceasta. Religia oferă deci valorile morale fundamentale, dar şi posibilităţile concrete de trăire a acestora şi de înţelegere a lumii în care trăim.
În ceea ce priveşte spaţiul creştin, el este căminul civilizaţiei noastre actuale, este cel ce ne-a dat fundamentele principale ale lumii noastre, chiar şi ateismul a apărut în spaţiul libertăţii creştine, cunoscut ca fiind cel mai tolerant şi propice creaţiei şi dezvoltării sufleteşti aşa cum nici un alt spaţiu nu o face.
Ora de Religie este o necesitate morală şi de civilizaţie, un instrument cultural şi un mijloc de a creşte copuii cu pre-miza unei optime dezvoltări. Din acest motiv necesitatea ei este evidentă, iar roadele ei sunt foarte vizibile. Chiar dacă unii au aşteptări exagerate, trebuie spus că la educaţia copiilor contribuie, şi familia şi şcoala, alături de alţi factori ai mediului de viaţă comunitară, de aceea numai conjugate, eforturile şcolii, ale Bisericii şi ale famileii ne pt oferi garanţia unei bune creşteri a tinerilor noştri.
