Maximul curentului va avea loc în noaptea de 12 spre 13 august. Denumite după constelația din care par că vin, Perseidele reprezintă unul dintre numeroasele roiuri de meteori activi într-un an.
Fenomenul de stea căzătoare este arhicunoscut. Dâra luminoasă de pe cer este lăsată de o particulă sub 1 mm diametru care aprinde aerul când intră în atmosfera Pământului. Pentru o fracțiune de secundă, vedem acest fenomen, denumit de astronomi meteor. Particula de praf cosmic care arde în atmosferă se numete meteoroid, iar pietroiul care uneori cade pe Pământ se numește meteorit.
Pentru Perseide, perioada de activitate este între 17 iulie i 26 august. În această perioadă se pot observa, pe lângă meteorii ce nu aparțin unui curent (sporadici),i meteori care par că vin din constelația Perseus.
Maximul curentului va veni în noaptea de 12 spre 13 august, începând cu ora 01 TLR. Cu o noapte înainte am putut observa panta ascendentă, în noaptea de maxim vom observa maximul și cu o noapte după, panta descendentă a maximului, în intervalul 11-14 august. Cea mai buna perioadă de observare este după miezul nopții până dimineața. Orice meteor al cărui traiectorie inversă ajunge în constelația Cassiopeia (între Cassiopeia și Perseu) este o „perseidă”.
Din fericire, anul acesta Luna se va afla într-o fază mică și va apune la ora 23:00, lăsându-ne un cer întunecat pentru observarea meteorilor. Fenomenele astronomice se urmăresc cel mai bine din locurile cu cer curat, lipsit de lumini parazite. Acesta este motivul din cauza căruia din orașele mari nu se pot observa mulți meteori.
Cel mai bun este un loc la țară sau la munte. Este bun și un loc de observații aflat la marginea oraelor mari. Cei ce vor observa din zonele cu cer curat pot vedea maximum 100 de meteori pe oră, în timp ce cei care observă din oraș vor vedea 10-20 de meteori pe oră. Pentru a vedea meteori nu aveți nevoie de un instrument astronomic. Este nevoie sș priviți cerul măcar o oră. Cu cât observați mai mult, cu atât vedeți mai mulți meteori. Urmărind bolta cerească, veți vedea stelele și Calea Lactee. Uneori o dâra luminoasă, ce va dura mai puțin de o secundă, se va vedea printre stele. În vechime părea că una din stelele de pe cer a căzut, de aici venind numele de „stea căzătoare”. Desigur că stelele nu au cum sa cadă, de fapt ați observat o particulă foarte mică, sub 1 mm diametru, care a intrat în atmosfera Pământului și la frecarea cu aerul a făcut ca acesta să emită lumină (ionizare).
