Lumea, condusă de bolnavi (98)

0 0

Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick
Martie 1939. încet dar sigur, Europa începe să cunoască clipe de convulsie. Este momentul ales de Adolf Hitler pentru a ocupa în Praga. Cehoslovacia nu va mai exista. Fürerul devine tot mai hotărât să cucerească lumea. Austria este deja alipită Reichului. Acum a pus ochii pe Polonia. Al Doilea Război Mondial se apropie cu pași mari. Lumea începe să dea în clocot.
în data de 2 martie 1939, la Roma, credincioșii sunt cu miile în piața Sfântul Petru, stând cu privirile fixate pe coșurile de pe acoperișurile Vaticanului. Deodată se vede un fum alb. Acesta este semnul mult așteptat de mulțime. Colegiul cardinalilor, reunit în conclav, conform tradiției, a ales un nou papă. Credincioșii se așează în genunchi și începe să se roage. Spre cer se înalță urarea de viață lungă pentru cel de-al două sutelea șaizeci și unulea vicar al lui Christos. La șaizeci și trei de ani, Eugen Pacelli îi succede lui Ahile Ratti, ce purtase tiara timp de șaptesprezece ani. Noul Papă va lua numele de Pius al XII-lea.
în Elveția, alegerea noului Papă nu prea a făcut valuri. în schimb, lumea este îngrijorată din cauza zvonurilor războinice ce se aud tot mai puternic la frontierele de nord și est ale țării. Giuseppe Motta, șeful diplomației elvețiene, nu mai poate, la Berna, să dețină controlul. Medicii stau grămadă la căpătâiul său. S-a cocârjat, arată mult prea bătrân în comparaâie cu vârsta reală pe care o are de șaizeci și nouă de ani. Tocmai a fost pus la pat de un atac despre care nu se știe încă dacă este o tromboză cerebrală, o ocluzie a carotidei interne, provocată de un cheag de sânge. Cel puțin, timp de șase săptămâni va fi imobilizat la pat.
Motta este victima unei hipertensiuni arteriale. O boală frecventă ce afectează sănătatea unuia din cinci oameni. în cazul lui Motta, pare a fi ereditară. Tatăl său decedase din cauza hipertensiunii arteriale, lăsându-l orfan la vârsta de doisprezece ani. Compatrioții lui Motta habar n-au că de ani de zile, cu fiecare batere a inimii, adică de o sută douăzeci de mii de ori în douăzeci și patru de ore, excesul de presiune afectează pereții arterelor sale. Excesul de presiune face ca arterele să fie tot mai fragile, tot mai vulnerabile la infiltrarea unor grăsimi ale sângelui în tunica injternă a vaselor de sânge. Acestea pierd tot mai mult din elasticitate, devenind rigide ca niște țevi, fără să fie solide ca acestea. Cosilierii medicali ai șefului politicii externe a Confederației helvetice nu au întârziat să-l prevină despre riscurile prin care putea trece. Indiferent, nefăcându-și griji, ca majoritatea hipertensivilor, Motta nu va ține cont de sfaturile lor, neținând regim.
Motta avea o personalitate puternică. Era tranșant în ceea ce privește problemele de politică ale Elveției. Astfel, va reuși să câștige de partea sa o bună parte din electorat, de obicei calm și rezervat. I se va spune “Președintele”. De altfel, de mai multe ori, și-a asumat conducerea țării. Cu toate acestea, domeniul de activitate în care se simțea în largul său, de aproape douăzeci de ani, era politica externă. Adevărul este că se împlineau patruzeci și patru de ani de când activa cu abilitate în sfera problemelor publice, în consiliile cantonale și federale. Ajunsese să fie cunoscut și în afara granițelor Statului elvețian. Celebritatea sa datează din perioada inaugurării, în data de 15 noiembrie 1920 Societății Națiunilor, la Geneva. în acea zi, cei patruzeci și doi de șefi de Stat, prezenți la eveniment, au fost impresionați de patima sa oratorică și religioasă. Motta îi îndemna să edifice o lume a dreptății și a păcii.
Motta era de felul său din cantonul Tessin, cum se spune în germană și franceză, Ticino, în italiană, localitatea Airolo, o așezare minusculă, înghesuită la intrarea de sud a marelui tunel Saint-Gothard, puternic legată, ca întreg cantonul de altfel, de civilizația italiană. Stăbunicii săi au fost prelați, dar și ofițeri în cadrul armatei, magistrați, cadre didactice, istorici. în ciuda tradițiilor de familie, Motta a ales dreptul. Deși iubea Italia, ca pe a doua sa patrie, prestigiul profesional l-a căpătat în Germania. întâi la München, apoi la Heidelberg. Era foarte mândru de mențiune Summa cum laude de pe diploma sa, ce nu mai fusese acordată nimănui de cinci ani.
Au fost unii ce au negat că Motta, conservator, catolic și naționalist, ar fi avut un simț profetic al istoriei. Cine-l vedea pentru prima dată, avea impresia că s-a întâlnit cu un notar de provincie. Prietenii au afirmat mereu despre Motta că în ceea ce-l privește, rațiunea țține în frâu sentimentele. Dar această constatare nu era mereu valabilă. în unele situații, nu era capabil să-și țină în frâu sentimentele. Dimpotrivă, le exterioriza destul de brutal. Astfel, la Heidelberg, pe vremea când era student, din cauza unei dispute politice, a sărit, cu cuțitul în mână, la unul dintre colegii săi. A înfipt cuțitul în ușa camerei unde celălalt se refugiase. Obsesia sa pentru munca îndârjită datează din perioada adolescenței solitare, ca un fel de nevoie de a-și proteja existența. După cum precizează Aymon de Mestal, în lucrarea Președintele Motta, publicată în 1941, la Lausanne, la editura Payot, Motta lucrează din greu asupra a tot ce scrie, interpelări, discursuri, uneori își abandonează biroul, dispărând fără urmă, alteori, cănd se urcă la tribună, nici nu se mai uită la textul pe care-l scrisese deja. Acest conducător de oameni nu are decât prieteni. La baza sistemului său se află fobia față de marxism.
Ca majoritatea concetățenilor săi, Motta, din anul 1918, este ostil marxismului , când misiunea diplomatică sovietică a organizat o grevă generală în Elveția, ceea ce a atras după sine expulzarea acesteia. Ca răspuns, în anul următor, legația helvetică la Moscova a fost jefuită, iar un funcționar al cancelariei a murit asasinat.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRȚĂ, pentru cunoașterea adevărului istoric de care se feresc toți cei aflați la putere. în altă ordine de idei, indirect se va înțelege cum soarta nefericită a României, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărțirea Europei, după înfrângerea Germaniei. Și este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte și despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influențat evoluția politică din zonele unde aceștia au putut să-și exercite discreționar puterea. De asemenea, Mircea Cotârță se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmbovița”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013. De asemenea, din respect pentru adevărul istoric, din 2009, luna august, Elena Toma procesează texte, le corectează, acolo unde este nevoie și, tot la nevoie, tehnoredactează.

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

30 de hectare de pășune și miriști s-au făcut scrum în comuna Corbii Mari, sat Bărăceni.

Flăcările au mistuit 30 de hectare de pășune și miriști,  în comuna Corbii Mari, sat Bărăceni, intervenția rapidă a pompierilor  și a autorităților locale a făcut ca incendiul să nu devină un dezastru.In primă fază a intervenit un echipaj de pompieri de la Garda Potlogi cu o autospecială de stingere. […]