Pierre Accoce
și dr. Pierre Rentchnick
La vremea respectivă, nu se știau prea multe despre boala ce-l afectase pe Pompidou. In consecință, era normal să se meargă mai mult pe testarea noilor medicamente descoperite. Știința medicală ducea lipsă de armele terapeutice adecvate. Jan Walden-ström a notat că nu obținea rezultate acceptabile decât în foarte rarele circumstanțe când boala, căruia i se dăduse numele său, se complica cu o puternică anemie hemolitică. ĩn celelalte cazuri, prednisonul nu-și făcea efectul. Nici când era administrat în doze foarte puternice de 40 până la 60 mg. zilnice. ĩn Elveția, E. Kappeler și colegii săi a remarcat acest lucru în urma tratării a douăzeci și unu de pacienți, lucru pe care l-a consemnat în articolul “Klinik der Makroglobulinämie Waldenström”, publicat in Helvetica Medica Acta, 25: 54-152, 1958, semnat de el împreună cu A. Krebs și G. Riva. Astfel, s-a constatat că volumul ganglionilor limfatici s-a diminuat foarte puțin, în urma tratamentului cu predni-son. Totodată, nu s-a constatat niciun alt efect terapeutic. La rândul său, confirmând rezultatul tuturor acestor testări, medicul american B. Hoggstrat-en a ajuns la concluzia că, până la urmă trebuie evitată folosirea tuturor corticosteroidelor în tratarea bolii lui Kahler și a bolii lui Waldenström. “Cor-ticosteroidele demineralizează scheletul”, va consemna Hoggstraten în articolul “Steroid Therapy of Multiple Myeloma and Macroglobulinemia”, publicat în The Medical Clinics of North America, 57: 1321-1330, 1973. De asemenea, Hoggstraten va preciza: “Corticosteroidele fragilizează oasele și provoacă o prea mare vulnerabilitate a organismului la infecții”. Luând decizia de a nu mai recurge la cortizon decât în ocazia foarte clară pe care a descop-ert-o, Waldenström și-a tratat sutele de bolnavi cu o terapie foarte redusă, doar pe bază de plasmafereză și citostatce.
După cum se știe, Georges Pompi-dou nu a fost spitalizat. Ceea ce înseamnă că nu i s-a făcut limfografia, nici nu i s-a aplicat un tratament cu plasmafereză. Se pare că, în cazul său, macroglobulinemia nu a fost dublată de o puternică anemie hemo-lică. ĩn cea mai mare parte a timpului, Georges Pompidou a stat lungit în pat. Medicii i-au tratat boala de care suferea cu doze puternice de prednison, derivat din cortizon. Deși nimeni nu le-a interzis, medicii care-l tratau pe Pom-pidou nu s-au consultat cu Walden-ström pentru a ști cu precizie care este eficacitatea diferitelor tratamente aplicate președintelui Franței.
Cel mai în vârstă medic, din echipa ce-l trata pe Pompidou, avea în răspundere starea generală de sănătate a acestuia. Oare, folosind o metodă terapeutică controversată, de care se îndoia chiar și micul grup al specialiștilor ce se occupau de boala de care suferea Pompidou, al doilea medic, ce a acceptat să trateze boala acestuia, nu și-a asumat riscurile de rigoare, recurgând la chimioterapie în tratarea macroglobulinemiei ? Atenția întregii lumi s-a îndreptat către Georges Pompidou deoarece trasăturile feței scoateau pregnant, în evidență, efectele tratamentului cu cortizon. Partea cea mai grea, în lupta cu boala, a revenit celui de-al treilea medic. Acesta a trebuit să se lupte cu șirul nesfârșit de infecții ce luau cu asalta organismul lui Pompidou, în urma tratamentului masiv cu cortizon.
Până la urmă, s-a descoperit că așa zisul medicament miracol, cortizonul, este o adevărată dinamită. Se uită prea repede efectele negative ale cortizonului din cauza faptului că inventatorilor săi, americanul Kendall și elvețianul Reichstein, li s-a conferit premiul Nobel pentru medicină. Desigur, nimeni nu contestă faptul că acest medicament, cortizonul, vindecă omul de o serie de afecțiuni, într-o manieră incomparabilă, dar în cazul altor boli, cortizonul este un pericol pentru organism. Lista efectelor negative te îngrozește: complicații cu ochii, diminuarea mușchilor, apariția diabetului, edeme, hipertensiune arterială, îmbătrânire rapidă a oaselor, reactivarea unei boli anterioare după ce a fost suspendat vechiul tratament din cauza recurgerii la cortizon, dispariția definitivă a barierelor imunologice ce apără organismul, atrofierea glandelor suprarenale, apariția unei false tumori chistice pe creier, insomnie, nervozitate, maniaco-depresie și schizofrenie, ambele reversibile, tendința spre sinucidere, căpătarea unor deprinderi asemănătoare cu cele provocate de folosirea drogurilor tari. Lista efectelor indezirabile, provocate de cortizon, se pare că este destul de lungă. Chinurile prin care a trecut Georges Pompidou, începând cu ianuarie 1973, pare să confirme efectele negative provocate de cortizon și derivatele sale.
Două scurte călătorii, efectuate în străinătate, în prima lună a anului 1973, l-au epuizat pe Pompidou. ĩn zilele de 11 și 12, s-a întâlnit cu Leonid Brejnev, la Minsk, în Rusia. Datorită lui Pompi-dou, Franța va fi primul Stat occidental ce va semna un program decenal de cooperare cu U.R.S.S. ĩn zilele de 15 și 17, Pompidou va parcurge la pas colonia cunoscută sub denumirea de Teritoriul francez al triburilor afar și issa (TFAI), aflată sub controlul guvernului de la Paris din 1967 până în 1977, când va deveni independentă sub denumire de Republica Djibuti, un teritoriu secetos și arid, aflat în apropiere de Marea Roșie. ĩn urma acestor două călătorii, își va prelungi vacanța la Auron, în deparatmentul Alpii Maritimi, fără a reuși totuși să se recupereze fizic.
Efectul nu va întârzia să apară. Așa-zisa “gripă“ de care era, oficial, afectat se va manifesta pe 15 februarie, punându-l la pat, timp de patru zile. Pe 24 mai, renunță la inaugurarea Salonului aeronautic de la Bourget și anulează recepția prevăzută cu ocazia Sărbătorii Mamelor. Purtătorul de cuvânt al guvernului, domnul Lecat, oarecum jenat, motivează toate aceste absențe ale președintelui Republicii franceze, punându-le pe seama oficialei sale “gripe”. În realitate, lucrurile erau mult mai grave.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRȚĂ, pentru cunoașterea adevărului istoric de care se feresc toți cei aflați la putere. ĩn altă ordine de idei, indirect se va înțelege cum soarta nefericită a României, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărļirea Europei, după înfrângerea Germaniei. Și este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte și despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influențat evoluția politică din zonele unde aceștia au putut să-și exercite discreționar puterea. De asemenea, Mircea Cotârță se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmbovița”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013. De asemenea, din respect pentru adevărul istoric, din 2009, luna august, Elena Toma procesează texte, le corectează, acolo unde este nevoie și, tot la nevoie, tehnoredactează.
