Lumea, condusă de bolnavi (85)

0 0

Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick
La scurt timp după ce s-a întors ța Paris, este internat la spitalul Cochin. în data de 17 aprilie este încredințat echipei medicale a doctorului Aboulker. Doctorul anestezis Jean Lassner, considerat cel mai bun în specialitatea sa, este cooptat echipei. începe operația. Este incizat abdomenul, se trece prin hipogastru, se intră în fosa iliacă, este scoasă prostata, avându-se grijă să nu fie afectată vezica. în urma biopsiei, se constată că prostata nu avea o formă malignă de cancer.
Din clipa în care este repus pe picioare, în ciuda sfaturilor date de medici că ar fi bine să se mai odihnească, de Gaulle, în perioada septembrie – octombrie, începa un turneu de douăzeci și cinci de zile prin zece țări din America latină. Discursurile se țin lanț, dineurile îmbelșugate îi îngrijorează pe medicii care se țin după el, doarme pe apucate, în avion, îi face plăcere ovațiile cu care este întâmpinat, face să crescă tensiunea gărzilor de corp, deoarece coboară din mașina oficială și, fără teamă, se duce să dea mâna cu oamenii anonomi veniți să-l vadă și să-l aclame, nu ratează nicio ocazie ca Franța să fie bine văzută, refuză să poarte ochelari de soare, deși lumina diurnă îi face rău la ochii. După terminarea turneului, a fost întrebat ce a vrut să dovedească. I-a lămurit rapid, pe toți: din punct de vedere politic, America latină este un continent al viitorului. Nu dorea ca acest continent să fie invadat și controlat doar de Statele Unite. Franța trebuia, în următorii ani, să fie tot mai prezentă în spațiul sud-american, sub toate aspectele: politic, social, cultural și economic. De asemenea, de Gaulle nu dorea ca țările sud-americane să intre sub influența comunismului. Erau dorințele sale. Le vroia realizabile. Erau expresia viziunii sale despre lume și democrație.
Singurul medic căruia i-a făcut unele destăinuiri despre starea sa sufletească, a fost doctorul Lichtwitz. Din punct de vedere al stării de sănătate, de Gaulle regreta că a devenit președintele Republicii Franceze cu zece ani întârziere. Uneori, ce-i drept rar, prefera ă vorbească în metafore. Spunea că omul politic este asemenea unui fluviu ce strânge apele tuturor râurilor, dar oricât de puternic ar fi un fluviu, tot are nevoie de o pantă favorabilă pentru a putea să se reverse în mare. De asemenea, spunea că politicienilor, oricât de puternici ar fi pentru a înfrunta victorioși viața, le trebuie tinerețe pentru a putea, cât mai mult timp, să realizeze lucruri mărețe în folosul țării lor. Este o lege fundamentală a biologiei, afirma de Gaulle. Totuși, în politică, bătrânețea nu este de folos nici celui ce vrea să conducă, nici poporului ce trebuie condus, concluziona de Gaulle. Este o realitate, adăuga el, confirmată științific. Acest aspect nu se discută, nu se pune la îndoială. La șaptezeci și cinci de ani, de Gaulle, până atunci mereu impetuos, mereu gata de acțiune, simte cum organismul său începe să-l trădeze, devine, cum îi plăcea să-i spună, asemenea unui fluviu ce se transformă într-o deltă leneșă. Deși conștient de transformările fizice ale organismului său, spre uimirea tuturor, înloc să se retragă, să se odihnească, de Gaulle pornește în campanie pentru a câștiga un nou mandat de șapte ani, în funcția de președinte al Franței.
Criticată de unii, lăudată de alții, cea de-a V-a Republică, instituită de Charles de Gaulle, după ce a traversat cu bine toate furtunile politice, până la urmă a consacrat definitiv abilitatea sa politică. Odată cu trecerea timpului, pericolele dispar, spiritele se calmează. Cu toate acestea, se vor mai găsi unii observatori politici ce vor fi mai caustici, mai critici la adresa lui de Gaulle. Generalul, spun ei, mai este capabil să reușească să puncteze în favoarea Franței, în materie de politică externă. E adevărat că a izbutit să restabilească autoritatea Franței, pe meridianele globului pământesc, că a urmărit să iasă din NATO, că a vrut să modeleze Europa în așa fel încât să fie totul în folosul Franței, dar, indiferent ce ar face, nu va putea opri împărțirea lumii între sovietici și americani. De asemenea, remarcă ce-i ce-l critică, în ceea ce privește politica internă, a reușit să demareze industrializarea Franței, mai ales că a venit la conducerea unei țari preponderent agricole, dar nu a reușit să rezolve dificultățile economice rezultate din repartiția averilor. Din acest punct de vedere, proiectele sale bat pasul pe loc.
Efectele acestor critici încep să se simtă. Pe la spatele său, cei mai apropiați colaboratori ai lui de Gaulle încep să dea semne că vor să fie liberi, să aibă dreptul de a gândi altfel. Chiar și Georges Pompidou, care a fost descoperit, promovat și ajutat în cariera sa politică de către de Gaulle, începe să dea semne de nesupunere. Aparent respectând ritualurile instituite de general, unii dintre cei subordonați direct, încep să nu mai fie de acord cu tot ce spune de Gaulle. Mai mult chiar, încep să comploteze pe la spatele lui de Gaulle. Abandonând foarte repede nava gaullistă, din cauza reformei constituționale din 1962, pe care n-a agreat-o, Pierre Sudreau va afirma public că generalul, din 1958, își supraveghează miniștri, că le spionează viața intimă, că notează cu cine se întâlnesc, ce vorbesc, că a mers până acolo încât știe și cu cine se culcă, permanent sau ocazional. Mai mult, Sudreau spune că are dovezi de nezdruncinat. în plus, datorită serviciului de investigații, doamna de Gaulle este informată de tot ce se întâmplă prin meandrele vieții pariziene, ceea ce-i permită să decidă să nu primească la masa sa pe ce-i care au divorțat. Pentru unii era prea de tot. Considerau că se sărise peste cal. Tradus din franceză de Mircea COTÂRȚĂ, pentru cunoașterea adevărului istoric de care se feresc toți cei aflați la putere. în altă ordine de idei, indirect se va înțelege cum soarta nefericită a României, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărțirea Europei, după înfrângerea Germaniei. Și este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte și despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influențat evoluția politică din zonele unde aceștia au putut să-și exercite discreționar puterea. De asemenea, Mircea Cotârță se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmbovița”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013. De asemenea, din respect pentru adevărul istoric, din 2009, luna august, Elena Toma procesează texte, le corectează, acolo unde este nevoie și, tot la nevoie, tehnoredactează.

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Crescătorii de animale au o serie de măsuri stricte în perioadele caniculare

Având în vedere condițiile meteo care prevăd pentru perioada următoare temperaturi ridicate, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor reamintește proprietarilor şi deţinătorilor de animale că au obligaţia de a respecta anumite măsuri specifice care să asigure protecţia şi bunăstarea animalelor şi să evite apariţia stresului termic. Prevederi aplicabile […]