Lumea, condusă de bolnavi (83)

0 0

Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick
Deloc preocupată de evoluția politicii interne sau externe a Franței, singura grijă a domnei de Gaulle era starea sănătății soțului ei. Are grijă să fie respectat cu strictețe regimul alimentar indicat soțului, le atrage atenția chelnerilor șefi să nu umple cu várf paharul din care va bea șeful Statului, să nu pună mai multă máncare decát era necesar, în farfurii. Decát să se certe
cu soția sa, de Gaulle preferă să tacă, să nu comenteze ceea ce ordonă aceasta cánd este vorba de starea sa de sănătate. Dar, din momentul în care rămáne singur, își satisface orice poftă culinară, mai ales în timpul partidelor de vánătoare, organizate la Rambouillet, cánd doamnele nu erau deloc invitate, invitați fiind doar bărbații, după cum reiese din La Vie quotidienne à ľ Élysée au temps de général de Gaulle, autor Claude Lelong, lucrare publicată la Paris, în 1974, la editura Hachette Lit-térature.
Va scăpa întreg, ca prin minune, din două atentate, unul la Pont-sur-Seine, celălalt la Petit-Clamart, ceea ce arăta destul de clar că era permanent expus la gesturile demente din partea celor care nu-l agreau. De gaulle nu-și făcea iluzii. Știa că are dușmani, dintre cei mai redutabili. La un moment dat, a declarat, într-un grup de apropiați că iar conveni să moară într-un atentat. Ar fi un fel de dispariție fizică cu aură de operă wagneriană. Remarca era cauzată de influența lecturilor din Niet-zsche. După ce a citit tot ce se tradusese în franceză, din filosoful german, începuse să simtă un fel de atracție irezistibilă pentru lucrurile și situațiile ce pot provoca moartea. Excesul de grijă pentru viața sa începe să-l sufoce. Suportă din ce în ce mai greu prezența celor două sute de gardieni, celor cincisprezece inspectori de poliție în civil, celor cinci “gorile” ce deveniseră umbra lui.
De asemenea, apropiații săi încep să se teamă ca nu cumva de Gaulle se poate îmbolnăvi pe neașteptate, din diferite cauze ce nu pot fi prevăzute la timp. Din acest motiv, vor organiza un serviciu medical strict de supraveghere a stării de sănătate a generalului. ĩn decembrie 1959, fratelui lui de Gaulle, Pierre, în timp ce era la Élysée, i s-a făcut rău, un stop cardiac curmándu-i viața. Era la sfárșit de săptămánă, sámbătă. Medicul personal al lui de Gaulle, doctorul Lichtwitz tocmai plecase din Paris. La infirmeria palatului prezidențial nu s-a găsit decát aspirină. Au trecut două ore pánă a venit un alt medic. Cu toate procedurile aplicate, fratele lui de Gaulle nu a mai putut fi salvat. Această dramă, la care a asistat și de Gaulle, i-a determinat pe cei ce răspundeau de securitatea generalului, să pună doi tineri medici să stea permanent de serviciu, inclusiv un număr suficient de asistenți, echipa medicală astfel constituită fiind schimbată o dată la opt luni. Pentru ca totul să funcționeze cum trebuie, medicilor li sa amenajat o cameră, aflată lángă cea a generalului. Totodată, medicii luau cu ei, indiferent unde se ducea de Gaulle, o geantă cu trusa medicală necesară. Rolul lor era să acorde primul ajutor, să-l resusciteze pe de Gaulle în caz de stop cardiac sau orice alt tip de accident, pánă venea medicul specialist. ĩn plus, la spitalul Cochin, două camere erau permanent pregătite special pentru generalul de Gaulle, în caz că se putea întámpla ceva grav.
Avánd probleme de sănătate ce se accentuau odată cu trecerea anilor, avánd presimțiri tot mai sumbre în ceea ce privește propria-i speranță de viață, doctorul Lichtwitz a preferat să lase totul în ordine, în urma sa. Astfel, el îi va prezenta lui de Gaulle, pe succesorul său, doctorul Roger Parlier, șef de consultații la spitalul fundației Rothschild. ĩn scurt timp, presimțirea doctorului Lichtwitz se va adeveri: acesta va muri în data de 19 iulie 1963.
ĩncă de la începutul său, anul 1964, cel mai liniștit din primul său șeptenal, în plan politic, s-a dovedit a fi destul de agitat pentru generalul de Gaulle, sub aspectul stării de sănătate. Generalul împlinise șaptezeci și patru de ani. ĩn scurt timp, din acel moment, generalul începe să treacă prin stări cu adevărat îngrozitoare, ceea ce-l va face să cunoască adevărate momente de disperare. Cei din anturajul său nu știu ce să mai creadă. Se vedea clar că se forța fizic și psihic să facă față situației nou ivite. Dimineața, de Gaulle era vioi și strălucitor. După cáteva ore, spre pránz, nu mai putea să stea drept, se cocoșa, i se făcea frig, tremura. A doua zi, același lucru, aceleași stări ciudate. După cáteva zile, de Gaulle a început să fie preocupat de probleme de longevitate.
ĩngándurat, De Gaulle le spune apropiaților cát de mult se teme că va ajunge bătrán și neputincios. Ca toți cei care se dedică mai mult muncii, din cauza várstei, începe să-și închipuie tot felul de lucruri despre ce s-ar putea să se întámple cu trupul său, odată cu trecerea anilor. Dar cel mai mult este îngrijorat de ceea ce s-ar putea întámpla cu creierul său. Tot mai des este preocupat dacă va reuși să fie perfect lucid, mai ales în perioada cát este președintele Franței. Multă vreme a crezut că va muri din cauza cancerului. Această obsesie o va mărturisi, pánă la urmă, doctorului Lichtwitz ce va reuși să-l liniștească. ĩncepánd cu anul 1964, este tot mai preocupat de procesul fizic al îmbătránirii organismului. Cum îmbăránește corpul, a avut timp să observe destul de în amănunt, deoarece din 1925 l-a avut în fața ochilor, în fiecare zi, pe mareșalul Philippe Pétain. La vremea respectivă, de Gaulle era “negrul” mareșalului. Adică, scria cărți pe care mareșalul doar le semna. De gaulle va spune, mai tárziu: “Lucránd zilnic, alături de el, am observat la el manifestarea a două stări la fel de puternice și totuși în pema-nentă contradicție: un dezinteres senil față de tot ce era în jurul său și o ambiție senilă pentru a controla totul.”
Tradus din franceză de Mircea COTÂRȚĂ, pentru cunoașterea adevărului istoric de care se feresc toți cei aflați la putere. ĩn altă ordine de idei, indirect se va înțelege cum soarta nefericită a Romániei, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărțirea Europei, după înfrángerea Germaniei. Și este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte și despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influențat evoluția politică din zonele unde aceștia au putut să-și exercite discreționar puterea. De asemenea, Mircea Cotârță se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmbovița”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013. De asemenea, din respect pentru adevărul istoric, din 2009, luna august, Elena Toma procesează texte, le corectează, acolo unde este nevoie și, tot la nevoie, tehnoredactează.

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Recomandări ANSVSA pentru evitarea apariţiei toxiinfecţiilor alimentare în perioadele cu temperaturi ridicate

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor recomandă  populaţiei ca, în perioadele cu temperaturi ridicate, să acorde atenţie modului în care păstrează sau prepară alimentele şi a locurilor de unde acestea sunt cumpărate. Astfel, consumatorilor li se recomandă: – să cumpere produse alimentare numai din locuri sau spaţii înregistrate […]