Lumea, condusă de bolnavi (7)

Pierre Accoce
şi dr. Pierre Rentchnick_
Pentru Roosevelt, interminabila traversare pe timp de iarnă a Atlanticului şi a Mediter-anei, pe Quincey, o navă de război bine protejată, dar inconfortabilă, o fost o încercare foarte dură. Apoi, dificilul zbor cu avionul, de la Malta la Yalta. La vremea respectivă, nimeni nu s-a gândit să analizeze amploarea ravagiilor ce au afectat organismul lui Roosevelt în toată această perioadă cât a durat deplasarea de la Washington la Yalta, inclusiv perioada lunilor de dinaintea plecării către URSS. în acea perioadă, tehnologia medicală în domeniul analizelor era foarte puţin avansată.
De abia în 1970 s-a aflat care era boala ce subminase organismul lui Roosevelt. în acest an, doctorul Howard G. Bruenn, un medic american, a publicat o analiză revelatoare, Clinical note on the illness and death of President Flanklin D. Roosevelt, în Ann. Int. Med, revistă medicală de mare notorietate în ţara sa.
Bruenn îşi începe studiul reamintind că a fost chemat la Casa Albă în martie 1944, cu titlul de medic consultant, cu scopul de a secunda pe viceamiralul Ross McIntire. Decizia de a fi chemat şi Bruenn a fost impusă de doamna Roosevelt. în continuare, Bruenn constată că de foarte multe ori, în trecut, a fost negată existenţa unor boli care, de fapt, erau reale, diminuând forţa de muncă a multor preşedinţi ai Statelor Unite. Urmează pasajul în care se miră că, după moartea lui Franklin Roosevelt şi a lui John Fitzgerald Kennedy, toate documentele clinice referitoare la starea de sănătate a celor doi şefi de Stat, în mod normal păstrate la arhivele spitalului naval al Marinei americane, la Bethes-da, în apropiere de Washington, au dispărut. Din fericire, a păstrat destul de multe din observaţiile sale clinice referitoare la îngrijirile acordate pacientului Roosevelt pentru a putea reconstitui dosarul său medical.
Franklin Delano Roosevelt, precizează doctorul Bruenn, suferea de arterioscleroză de ani de zile. Este o afecţiune provocată de întărirea ţesuturilor arterelor, datorată acumulării grăsimilor amorfe în tunica internă a vaselor sanguine. Boala debutează în stratul de profunzime al tunicii, complicându-se prin proliferare şi îngroşarea stratului de grăsime ceea ce duce la creşterea gradului de rigiditate a fibrelor elastice, la atrofierea celulelor denumite conjunctive, iar în final la calcifiere. Boala afectează arterele mari şi medii, de exemplu aorta, arterele ce irigă inima şi creierul, arterele membrelor superioare şi inferioare, putând produce astuparea, înfun-darea acestora.
Această boală, devenită un adevărat flagel, a apărut odată cu omenirea, dezvoltându-se în acelaşi ritm cu civilizaţia umană. Boala s-a răspândit în acelaşi ritm cu civilizaţia creată de om. Boala îi afectează pe toţi, peste tot în lume, deoarece nu iartă nici copiii.
Hipertensiunea arterială este unul dintre primele avertismentele referitoare la apariţia bolii. Când este dublată de tulburările datorate colesterolului, substanţă grasă ce se găseşte în celulele sângelui şi de alterarea arterelor retiniene vizibilă în urma examinării ochilor, pacientul afectat de hipertensiune devine un candidat sigur ce nu mai poate să scape de complicaţiile cardiace şi de cele vasculare cerebrale. Acesta era cazul lui Franklin Delano Roosevelt.
în martie 1944, luată permanent de doctorul Bruenn, tensiune arterială a lui Roosevelt era mult prea ridicată: maxima era de 185 mm, iar minima de 105 mm. în Europa, unde mulţi medici măsoară tensiune în centimetri şi nu în milimetri, s-ar fi spus că tensiune este „18,5 şi 10,5”. Tensiunea normală, ţinând cont de vârsta lui Roosevelt, dacă am vorbi de o medie a tensiunii, ar fi trebuit să fie de 140/70 sau de 14-7.

O electrogramă, stabilită cu undele „T”, arăta de asememenea că Franklin Roosevelt era deja victima apariţiei unei prime complicaţii: o insuficienţă a ventricului cardiac stâng. Acest aspect indica destul de clar că inima nu mai era capabilă să compenseze, de ani de zile, creşterea presiunii sângelui în artere. Avem de a face cu o creştere a presiunii datorată arteriosclerozei, depunerii de colesterol în vasele de sânge, plăcilor îngroşate şi inflamării ce blocau parţial vasele de sânge. Ventricului stâng al inimii, ce propulsează sângele în organism, creşte puterea contracţiilor pentru a învinge presiunea ce apare, dar obosit de aceste contracţii anormal de puternice, muşchiul cardiac cedează, debitul de sânge în artere se diminuează, iar ventriculul, incapabil să se mai golească de sânge, se umflă.
De regulă, se încearcă să se controleze acest tip de accident prin folosirea de anticoagulante diuretice pentru fluidificarea sângelui, în special prin administrarea de toni-cardiace, un fel de droguri ce sunt administrate cu prudenţă. Doctorul Bruenn a propus o schemă de tratament ce se baza mai mult pe odihna la pat şi administrarea de digitale, tratament pe care Roosevelt l-a acceptat parţial.
Digitalul, un tonicardiac foarte folosit la vremea respectivă, a dus la ameliorarea insuficienţei ventriculare. După câteva zile, Roosevelt s-a putut ridica din pat., dar, pe 26 mai 1944, el s-a plâns iarăşi de apariţia de noi probleme de sănătate. în urma unui nou şir de analize, a fost diacnosticat cu o colică hepatică, ca rezultat al excesului de colesterol, doctorul Bruenn descoperind prin radiografiere că vezica biliară era sufocată de apariţia calculilor renali.
O nouă alertă în data de 5 august 1944. în timpul unei croaziere de destindere în Pacific, Roosevelt a avut un mic infarct miocardic. Un cheag de sânge blocase o arteră coronar-ienă. O placă cangrenică de cel puţin doi centimetri pe doi, apărută în acelaşi timp cu cheagul, afecta buna funcţionare a inimii. Administrarea rapidă de sedative au calmat durerea. Tonicardiacele au dus la reglarea tulburărilor de ritm cardiac şi au îndepărtat starea de şoc. în plus, Roosevelt a luat anticoagulante, se prea poate să fi fost antivitamine K, recent descoperite, pentru a împiedica extinderea cheagurilor de sânge.
în ciuda tratamentului aplicat de doctorul Bruenn, în ziua de 18 noiembrie 1944, tensiunea arterială a lui Roosevelt a crescut din nou, în mod periculos. Deşi a fost obligat să se odihnească, să stea în pat, timp de mai multe zile tensiunea lui Roosevelt a avut valori de 260/150 mm Hg.
Aceasta este descrierea clinică seacă a tulburărilor de sănătate ce l-au secătuit pe Roosevelt de-a lungul întregului an 1944. Acestea au fost simptomele grave despre care doctorul MCIntire spunea că sunt „nişte simple stări de gripă ce se repetau”. Crizele de sănătate au jalonat lunile în care preşedintele american s-a zbătut pentru a continua efortul de război, pentru a rezolva probleme sociale interne ale ţării sale, pentru a supraveghea campania electorală destinată realegerii sale în funcţia de preşedinte, pentru a-l determina pe Stalin să accepte o întâlnire la nivel înalt. Ţinând cont de toate aceste eforturi epuizante făcute de Roosevelt, este greu de crezut că doctorii Bruenn şi MacIntire l-ar fi lăsat pe preşedintele Statelor Unite, atât de grav bolnav, să efectueze epuizantua călătorie la Yalta.
Tradus din franceză de Mircea COTARŢĂ, pentru cunoaşterea adevărului istoric de care se feresc toţi cei aflaţi la putere. în altă ordine de idei, indirect se va înţelege cum soarta nefericită a României, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărţirea Europei, după înfrângerea Germaniei. Şi este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce şi dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte şi despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influenţat evoluţia politică din zonele unde aceştia au putut să-şi exercite discreţionar puterea. De asemenea, Mircea Cotărţă se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dămboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Un nou record pentru euro: 4,9261 lei

Radu GEORGESCU_În ciuda faptului că agenţia de rating S&P a reconfirmat, vinerea trecută, ratingul României, menţinerea la un nivel ridicat a tensiunilor din cadrul coaliţiei aflată la guvernare a provocat deprecierea uşoară a leului faţă de euro. Reamintim că Standard & Poor’s a reconfirmat ratingul suveran aferent datoriei guvernamentale a […]