Lumea, condusă de bolnavi (51)

Date:

Pierre Accoce
și dr. Pierre Rentchnick
începând cu toamna anului 1943, Hitler va fi afectat din plin de înfrângerile pe care le va suferi armata germană pe teritoriul sovietic. Acestea se vor răsfrânge atât în plan fizic, cât și în cel psihic, în ceea ce-l privește pe Hitler. Albert Speer consemnează în lucrarea sa @n mijlocul celui de-al IlI-lea Reich, apărută în 1971, la editura Fayard din Paris: “Dădea dovadă de o scleroză și o rigiditate intelectuală. Era dureros să vezi cum nu mai era în stare să gândească logic, cum era permanent agresiv și iritabil din cauza stării ciudate în care ajunsese din cauza surmenajului și a izolării voite în care se închisese. Acum, pur și simplu își chinuia creierul pentru a lua decizii pentru care, pe vremuri, nu făcea prea mare efort ca să le emită.”
în 1944, problemele de sănătate i-au afectat ochiul drept. O hemora-gir în corpul vitros, dar retina nu a fost afectată. Acest incident a demonstrat că hipertensiunea, totuși destul de mare, nu devenise îngrijorătoare pentru a-i pune viața în pericol. Cu toate acestea, în septembrie 1944, apariția unei hepatite a slăbit destul de mult starea de sănătate a lui Hitler, încăt medicii, îngrijorați, l-au convins să accepte efectuarea unei electrocardiograme. Astfel, aceasta a dezvăluit o suprasolicitare a ventriculului stâng al inimii. Volumul acestei cavități crescuse îngrijorător de mult, lăsând impresia că mușchiul cardiac facea mari eforturi pentru a trimite sângele câtre vasele capilare. Cardiologii au fost de părere că țesutul arterelor coronariene ce irigau inima se întărise. Ventriculele funcționau tot mai prost. Totalitatea simptomelor dovedea cât de mult creștea hipertensiunea, Hitler fiind permanent sub amenințarea producerii unui infarct.
Chemat, în februarie 1945, să-l consulte, doctorul Erwin Giesing a constata că Führerul tremura mai rău ca niciodată. Nu mai era în stare să se concentreze. Memoria, pur și simplu, dispărea. Pentru a înțelege ce i se cerea, trebuia ca întrebările să fie repetate cel puțin de două ori. Tot mai des, trupul său suporta crize cu caracter epileptic. Nu avea decât cincizeci și șase de ani. Mergea încet, târșâindu-și picioarele, tot mai des simțind nevoia să stea pe un scaun. începuse să saliveze puternic și spume de salivă îi apărea necontrolat la colțurile gurii. Aceste semne indicau apariția bolii lui Parkinson.
Era foarte limpede că organirmul lui Hitler se prăbușea cu mare viteză. Se vedea clar că se apropia de stadiul în care un cataclism fizic, la nivelul corpului, îi va provoca moartea. Majoritatea celor din anturajul lui Hitler era uimită de revenirea regulată și galopantă a tulburărilor prin care trecea Führerul, respectivele momente fiind tot mai periculoase pentru sănătatea acestuia. După cum va consemna în cartea sa, Hitler, apărută în 1974, la Londra, la editura Futura Publication, Wern-er Maser considera că degradarea stării de sănătate a Führerului se datora lui Heinrich Himmler, creatorul și organizatorul SS-ului, al Gestapoului, al lagărelor de concentrare, acesta fiind unul dintre primii ce au fost alături de Adolf Hitler, încă din peroada de dinainte de câștigarea puterii politice și de Stat. Conform părerii lui Maser, Himmler, vrând să pună mâna pe putere, a încercat să se debaraseze cât mai repede, dar discret de Führer, cu ajutorul unor medici care făceau drepți numai în fața lui, prin folosirea unor medicamente toxice. în sprijinul acestei teze, Maser s-a bazat pe următorul fapt: în ultimele luni ale existenței sale chinuite, Hitler, care se temea foarte mult de medici și de rețetele lor, începuse să consume medicamente în cantități considerabile. Cu toate aceste, precizeză Maser, “nici conspiratorii, nici boala, nici medicamentele nu au putut să-i vină de hac Führerului. A mai supraviețuit câteva zile, sinucigându-se până la urmă“.
De fapt, Hitler nu a putut îndura să vadă cum se prăbușește, în cel de-al doisprezecelea an, de când era la putere, regimul său monstruos, conceput de el, ce ar fi trebuit să existe cel puțin o mie de ani.
7
Wiston Churchill
în momentele sale de destidere, baronul englez Charles McMoran Wilson, mai mult cunoscut sub numele de lordul Moran, lăsa să se înțeleagă că medicina a fost pentru el o pasiune. Câte zile a avut de trăit, niciodată nu a întors spatele acestei pasiuni, nu a înlocuit-o cu alta. De fapt, era o tradiție de familie. A Skip-ton, orașul unde se născuse, în comitatul York, ale cărui țărmuri erau scăldate de valurile Mării Nordului, tatăl său, John Fortsy de Wilson, exersa deja meseria de medic. Și-a terminat studiile în 1914, fiind imedia mobilizat, devenind ofițer medic. Astfel, a plecat cu Regimentul 1 de pușcași regali în Franța, unde începea Primul Război Mondial. în 1917, a fost repartizat, tot ca medic, la Spitalul britanic de campanie nr. 7, în localitatea Boulogne-sur-Mer.
Redevenit civil, după terminarea războiului, credea că va putea să se odihnească. Dar nu a fost să fie. Saint Mary’s Hospital, din Londra, căuta un conmsultant de specialitate. Astfel, ajunge decan. O cunoaște pe Dorothy, ce-i va deveni soție în 1919, care, în afară de tatăl ei, avea mulți medici în familie. în 1920, Colegiul regal al medicilor era în căutate de un președinte. Descoperindu-l, l-a chemat să ocupe funcția. Considerând că nu poate să-și lase prieteni de izbeliște, când aceștia aveau nevoie de el, acceptă funcția, pe care o va deține douăzeci și cinci de ani. Când Richard John McMoran îi lăsă moștenire, în afară de titlul de baron, inclusiv domeniul aferent, la care se adăugau intrările în saloanele unde se clădeau vocațiile politice, crezu că soarta îi surâde. Cu toate acestea, primul post de consilier i-a fost oferit de ministrul Sănătății.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRȚĂ, pentru cunoașterea adevărului istoric de care se feresc toți cei aflați la putere. în altă ordine de idei, indirect se va înțelege cum soarta nefericită a României, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărțirea Europei, după înfrângerea Germaniei. Și este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte și despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influențat evoluția politică din zonele unde aceștia au putut să-și exercite discreționar puterea. De asemenea, Mircea Cotârță se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmbovița”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Popular

Știri
Dâmbovița

Coliziune între un autoturism și un tir 

Polițiștii din cadrul Serviciului Rutier au fost sesizați cu...

Incendiu produs la o casă situată în comuna Petrești, sat Puntea de Greci

Miercuri, în jurul orei 10:38, pompierii au fost solicitați...

Au fost avansați în gradul profesional următor 123 de polițiști din cadrul  IPJ Dâmbovița 

Într-o atmosferă de sărbătoare au fost avansați în gradul...

Atenție! Produs contrafăcut!

Produsul prezinta risc de sufocare deoarece contine ventuze care...