Lumea, condusă de bolnavi (45)

Pierre Accoce
și dr. Pierre Rentchnick
În urma unei analize lucide a evenimentelor ce au dus la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, reușim să înļelegem de ce Daladier a fost foarte atașat sufletește și intelectual de Maurice Gamelin. De asemenea, putem înțelege motivele care au dus la “războiul ciudat”, adică la cele opt luni de așteptare dementă ce au fost folosite din plin de Hitler, perioadă ce s-a dovedit până la urmă mortală pentru Franța. Adevărul este că din cauza pasivității lui Gamelin, din septembrie 1939 până în mai 1940, armata franceză nu a un deget pentru a-l bloca pe Hitler, pentru a anihila intențiile criminale ale acestuia.
De fapt, toată armata franceză a urmat exemplul generalului. Ce-a făcut generalul Gamelin, marele conducător al armatei franceze, în septembrie 1939? Când Hitler a invadat Polonia, Gamelin s-a grăbit să se închidă în fortul din Vincennes, la porļile Parisului, din care a făcut postul său de comandă. “Mai degrabă a transformat fortul într-o mânăstire”, va declara mai târziu generalul de Gaulle care a trecut pe acolo în speranļa că Gamelin îi va da ordinul de a trece la acļiune. înconjurându-se de o mână de ofiļeri, selectați pentru faptul că nu scoteau un cuvânt, nu aveau tupeul să-l contrazică, cu cizmele așa de exemplar lustruite că te puteai uita la ele ca în oglindă, cu mănuși purtate conform etichetei, generalisimul Gamelin medita. Nu exista stație radio, nici telegraf, nici banalii porumbei călători pentru a lua legătura cu subordonații ce stăteau imobili pe front, conform ordinului dat de Gamelin. Singur, de Gaulle a îndrăznit să-l deranjeje pentru a-l determina să vadă realitatea așa cum era de fapt, dar imediat a fost trimis la plimbare. Gamelin nu trebuia tulburat din starea de meditație profundă în care se afla. Gamelin avea ciudățeniile sale. Nu-i plăceau mijloacele de comunicare rapidă. Nu avea încredere în telefon. Nu agrea ca armata să fie dotată cu telefoane. Civilii, da, puteau folosi câte telefoane doreau, dar nu armata. Când s-a ajuns în punctul maxim al luptelor, declanșate de Hitler conform planului stabilit anterior, au fost necesare patruzeci și opt de ore ca cele mai mărunte ordine date de Gamelin să ajungă la destinatari. Dacă s-ar fi folosit telefonul, alta ar fi fost situația.
Realitatea este că Gamelin este cel care, din 1935, a modelat o armata franceză ce dormea de-a-n picioarele. Era armata la care visase: să nu-l deranjeze, să nu-i perturbe obiceiurile de zi cu zi. Ofițerii ce reușesc să-l abordeze, trecând cu chiu cu vai de o serie infinită de sâcâieli administrative, au povestit mai târziu despre faptul că Gamelin avea pauze ciudate în timpul discursului sau dialogului cu cineva, că, uneori, se comporta ciudat. La prima vedere, condiția sa fizică părea în regulă. Dar, când vorbea, nu termina niciodată frazele. Este o consecință specifică celor ce gândesc mai repede decât pot vorbi. Dar aceste persoane își dau seama de ce se întâmplă și revin asupra frazei rostite pentru a o duce până la capăt. în cazul lui Gamelin, însă, este vorba de incoerență intelectuală. Gamelin nu realizează că este incapabil de sinteză, precizie și claritate în timp ce vorbește. Mai rău, se contrazice mereu, de unul singur, are pierderi de memorie, lasă impresia că nu realizează pe ce lume se află. Foarte puținii medici, chemați să-l consulte, au detectat foarte repede procesul unei fantastice decompensații intelectuale. Pe scurt, Gamelin se îndrepta cu pași mari spre o stare accentuată și prematură de senilitate.
De asemenea, Gamelin avea o fobie de care nu reușea să se debaraseze: Philippe Pétain, predecesorul său la conducerea armatei franceze. întotdeauna când a redactat o notă referitoare la mareșalul Pétain, a avut grijă să-i fie pus gradul între ghilime, ca și cum îi nega dreptul de a fi mareșal. Chiar dacă au aceleași puncte de vedere, în materie de strategie, Gamelin îl disprețuiește pe Pétain. Tancurile îl amuză, așa cum l-au amuzat și pe Pétain, dar tunul de 75 va face să le dispară amuzamentul. Dealurile și pădurile din Ardeni sunt de ajuns pentru a pune capăt înaintării tancurilor, va spune Gamelin. Adevărata putere a armatei franceze stă în soldați și în tranșee. Nu doar că a gândit așa ceva, dar a și scris despre acest lucru. Cu toate acestea, Gamelin se înșela. Nu realiza că vremurile se schimbau. Gamelin încă se mai credea în 1914. Prezentul nu-l atrăgea. Mereu se întorcea, nostalgic, în trecut. lncapacitatea lui Gamelin de a lua o decizie clară a ieșit în evidenļă când Daladier ia cerut părerea referitor la situația tensionată din septembrie 1939. Scos din sărite de ezitările lui Gamelin, generalul Decamps, directorul cabinetului militar al președintelui Consiliului de miniștri, se va plânge diplomatului Georges Bonnet: “lmposibil să obļii un răspuns clar. în rapoartele pe care le trimite găsești toate variantele posibili, dar nuciuna nu este limpede explicată sau argumentată, încât nu mai înțelegi nimic. în tot ce scrie nu ai nici cap, nici coadă.” Deja, Gamelin ajunsese în faza în care nu mai era capabil să-și controleze gândirea. Suferea de o formă de schizofrenie a dedublării. Dacă mai era încă la conducerea armatei franceze, aceasta se datora doar lui Daladier. Cu toate aceste, Daladier nu mai are multe zile de stat în fruntea guvernului.
în ziua de 14 martie 1940, Senatul francez se reunește în ședinļă secretă: Daladier va fi criticat dur pentru pasivitate militară în faļa Germaniei și inacļiune diplomatică faļă de Rusia care tocmai invadase Finlanda. Daladier va riposta spunând că de nu s-ar fi opus Anglia, el ar fi declarat deja război U.R.S.S.-ului. De asemenea, va spune în continuare Daladier, Gamelin are un plan genial pentru a pune mâna pe petrolul din Caucaz, ceea ce va duce la axifisierea colosului sovietic. Senatorii francezi rămân blocaļi de uimire când aud așa ceva. Daladier și Gamelin dau dovadă de o inconștienļă periculoasă pentru Statul francez, atât în plan politic cât și militar. în ziua de 30 martie, Parlamentul francez îl va trimite definit pe Daladier la plimbare. Era prea târziu. Paul Reynaud, succesorul lui Daladier nu va mai putea să redreseze o situaļie ce scăpase în totalitate de sub control. Franța se scufunda tot mai rapid. Cu Gamelin la conducerea armatei, nimeni nu mai dădea doi bani pe puterea ei militară
Tradus din franceză de Mircea COTÂRȚĂ, pentru cunoașterea adevărului istoric de care se feresc toți cei aflați la putere. în altă ordine de idei, indirect se va înțelege cum soarta nefericită a României, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărțirea Europei, după înfrângerea Germaniei. Și este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte și despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influențat evoluția politică din zonele unde aceștia au putut să-și exercite discreționar puterea. De asemenea, Mircea Cotârță se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmbovița”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.