Lumea, condusă de bolnavi (35)

Pierre Accoce
și dr. Pierre Rentchnick
Psihiatri au constatat că cei bolnavi de nevroză obsesională au o nevoie vitală de sentimentul de ură deoarece acest sentiment le permite să-și blocheze propria cenzură. Fără eliberarea sentimentului de ură ei sunt incapabili să acļioneze. Deci, confruntat cu mulļimea ce protesta împotriva războiului cu Vietnamul, Nixon este derutat, perplex, nu știa ce decizie să ia. Cu toate acestea, ura îl va stimula. Situaļia îl obligă să ia repede o decizie. O va face. Va lua cea mai proastă decizie. Va pune în mișcare serviciile secrete, atât pe cele oficiale, cât și pe cele paralele, din umbră, pentru a controla ceea ce el va numește dușmanul din interior. Acum este liniștit: va spiona întreaga ļară. Pune în funcļiune o adevărată armadă clandestină ce-i ia în vizor pe toļi cetăļenii americani.
Este momentul când un jurnalist, Daniel Ells-berg, decide să aducă la cunoștiinļa opiniei publice documente referitoare la Pentagon și războiul din Extremul Orient. Imediat devine omul ce trebuie eliminat, un nou Jerry Voorhis. Este cotrobăit biroul psihiatrului său, doctorul Lewis Fielding, în speranļa că se va găsi în dosarul său medical ceva ce va permite scoaterea sa din circuit. Speranļe inutile. Enervat la culme, Nixon schimbă tactica, începând să hărļuiască întreaga presă nord-americană. Din cauza presiunii exercitate de Nixon, oamenii săi, în căutare de dovezi care să neutralizeze adversarii, încep să încalce legea. în câteva săptămâni reușesc per-formanļa de a călca în picioare aproape jumătate din legile americane.
Văzut din exterior, Nixon lasă impresia că stăpânește și coordonează imensa mașinărie pe care a pus-o în funcļiune pentru nevoile sale. în realitate, anturajul lui Nixon face tot posibilul ca personalitatea lui Nixon să nu o ia rasna. Dacă cei trei medici personali ai lui Nixon se închid într-o tăcere de mormânt, consilierii constată că aspectele tulburătoare ale comportamentului președintelui devin tot mai îngrijorătoare. în mai 1970, când declanșează incursiunea militară în Cambodgia, Nixon, într-o singură seară va da, la diferite persoane, cincizeci de telefoane. Subiectele discuļiilor îi va lăsa cu gura căscată. Le va vorbi despre mama sa, o sfântă, despre Pat, soļia sa, despre războiul de Secesiune, despre tinereļea sa. Interlocutorii nu puteau realiza că discutând despre aceste aspecte, în realitate, Nixon își crea cadrul necesar pentru a fi sigur de el însuși. Deasemenea, discută ore întregi cu adjuncļii săi despre poziļia mobilelor din birourile lor, despre culoarea perdelelor, despre culoarea uniformei gărzilor.
înaintea lui Nixon, Johnson ordona să se filmeze tot ce făcea. în schimb Nixon cere să se înregistreze tot ce spune în celebrul birou oval. Absolut totul: deciziile politice, banalităļile pe care le debita, discursurile licenļioase pe care le presăra din plin cu expresii argotice. Spusele sale sunt înregistrate pe kilometri de bandă magnetică cu scopul de a contura personalitatea sa, pentru posteritate. Dar nu se mulļumește doar cu ascultarea telefoanelor jurnaliștilor. Ordonă să se reia ancheta vizându-l pe Ted Kennedy, bănuit că și-a omorât o prietenă, în urma unui accident ieșit din comun, la Chappaquidick. Mai mult chiar, ordonă să fie fabricată o telegramă pentru a compromite amintirea președintelui John Kennedy, sugerând că a fost implicat în asasinarea, la Saigon, a președintelui Ngo Dinh Diem. Nixon ajunsese în acel moment al vieļii sale în care era sigur că nu se poate lua nimeni de el, că este stăpân pe situaļie, că are privilegii ce nu pot fi puse în discuļie. Pe scurt, ajunsese să domnească peste Statele Unite așa cum visase și dorise.
Se apropia vremea campaniei electorale pentru realegerea sa ca președinte al Statelor Unite. în 1972, Nixon începe din nou să străbată America rurală, neuitând nici un Stat. Merge așa de departe cu perfecļionismul pentru a fi sigur de victorie încât se duce să le vorbească și locuitorilor din Alaska, chiar dacă electoratul dinh acest Stat nu va conta prea mult în alegeri. Această grijă de a vorbi tuturor alegătorilor de pe cuprinsul Statelor Unite este o necesitate nevrotică, nu o urgenļă politică. Această necesitate nevrotică îl va determina să ordone să fie ascultate telefoanele sediului din Washington al partidului democrat. Nu era neapărat necesară acestă ascultare de telefoane, dar era obsedat să controleze totul pentru a fi sigur că va câștiga alegerile. în felul acesta demarează afacerea Watergate. Din punct de vedere medical, ascultatul telefoanelor a fost o acļiune maniacală. în ziua de 17 iunie 1972, “instalatorii” săi sunt prinși din cauza propriei lor prosti.
Izbucnește scandalul ce ia amploare. în ciuda acestui scandal, milioane de americani îl realeg, în noiembrie, pe Nixon ca președinte al Statelor Unite, pentru următorii patru ani. După cum va afirma Leo Sauvage, bun cunoscător al americanilor, mai ales că trăiește de când s-a născut, în Statele Unite, în cartea Enigma Nixon, apărută la Paris, dar simultan și Bruxelles, la editura Else-vier-Sequoia, în 1975, majoritatea americanilor l-au votat pe Nixon deoarece candidatul democraļilor, George McGovern reușise să se facă foarte antipatic. Votul dat lui Nixon de majoritatea oamenilor simpli a fost și un gest de sfidare la adresa intelectualilor ce-l susļineau pe candidatul democrat. Pe de altă parte, după cum afirmă Sauvage, majoritatea alegătorilor au considerat că un șmecher ambiļios face mai mulļi bani decât un pacifist onest, bine intenļionat. De data aceasta, șmecheru a lăsat impresia, chiar certitudinea că este hotărât să joace până la capăt pe cartea păcii cu Vietnamul. Adevărul este că, până la urmă, s-a ļinut de promisiune făcută în campania electorală. Dar cu câtă întârziere ! La care trebuie să adăugăm și muntele de minciuni servite americanilor. Deocamdată, precizează Leo Sauvage, Nixon a reușit să cadă în picioare, în ciuda șmecheriilor și escrocheriilor la care a recurs în timpul campaniei electorale. Cu toate aceste, de ce oare scandalul Watergate, înloc să fie dat uitării, îl va doborî definitiv pe Nixon? Cei care au dat răspunsul au fost chiar medicii: din cauza extensiei nevrozei sale. Nevroza obsesională accentuată de care suferea, până la urmă, l-a împiedicat să vadă corect cum evoluau lucrurile. Chiar și jucătorilor de cărļi, abili în arta trișatului, li se întâmplă, la un moment dat, să nu-și mai dea seama, nu numai că vor greși fatal, dar să nu mai realizeze când vor greși, așa de eronat de siguri ajung să fie de ei și de obișnuinļa de a trișa.
Ameļit de succesul reputat, Nixon a scăpat de sub control afacerea Watergate ce a luat amploare până a explodat, făcâdu-l ferfeniļă. Dacă era lucid, așa ceva nu s-ar fi întâmplat. Dar Nixon nu mai avea mintea limpede. Al doilea succes, la prezidenļiale, i-a fost fatal.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRȚĂ, pentru cunoașterea adevărului istoric de care se feresc toļi cei aflaļi la putere. în altă ordine de idei, indirect se va înļelege cum soarta nefericită a României, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărļirea Europei, după înfrângerea Germaniei. Și este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte și despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influenļat evoluļia politică din zonele unde aceștia au putut să-și exercite discreļionar puterea. De asemenea, Mircea Cotârță se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmbovița”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Euro la minimul ultimelor nouă săptămâni

Radu GEORGESCUReducerea aversiunii faļă de risc a permis monedelor din regiune, inclusiv leului, să se aprecieze faļă de euro. Cursul euro a scăzut de la 4,9198 la 4,9171 lei, o valoare mai mică, de 4,9160 lei, fiind înregistrată în 27 mai. Tranzacļiile din piaļa locală sau realizat între 4,914 și […]