Lumea, condusă de bolnavi (30)

Pierre Accoce
şi dr. Pierre Rentchnick_
Deci, copilăria lui Richard Nixon nu a fost deloc roză. Rezumând, la zece ani, tatăl său, ca să câştige ceva bani de pe urma sa, îl închiriază ca forţă de muncă cu jumătate de normă, iar patru ani mai târziu, Richard descoperă că poate să facă rost de bani, mizând pe propria-i putere de convingere şi talentul său înăscut de a duce oamenii cu vorba. Putem spune că la paisprezece ani, la Richard se vedeau deja calităţile necesare pentru a deveni politician.
De regulă, se spune că cei ce au mâncat doar pâine neagră în tinereţe, reuşesc în viaţă, la maturitate. Dar asta este teorie. în realitate, sărăcia îi îngenunchiază de timpuriu pe cei slabi de caracter. Dacă este să ne referim la majoritatea celor săraci, lipsurile dezvoltă la ei nevoia de a se supune pentru a supravieţui, dezvoltă chiar frica de viaţă, iar uneori ruşinea că trăiesc în mizerie, că nu mai pot scăpa de condiţia socială care pur şi simplu îi blochează, le anihiliează speranţele de mai bine. Această constatare este valabilă, după cum au observat psihologii, pentru majoritatea celor săraci, dar există şi o minoritate la care lipsurile materiale dezvoltă sentimentul de ură, dorinţa de a nu se supune, de a călca totul în picioare pentru a ieşi din starea de sărăcie. Analiza psihologică a faptelor lui Richard Nixon, în perioada copilăriei şi adolescenţei, au scos la iveală faptul că îndeplinea toate criteriile pentru a fi plasat în grupul minoritar al nevoiaşilor pe care ură faţă de sărăcia în care trăia l-a stimulat, l-a motivat să lupte. Oare bărbia sa de împărat roman indica că, într-o zi, va deveni cel mai puternic bărbat? Acest aspect poate determina simple speculaţii, dar nu certitudini. Radi-ografiindu-i-se viaţa, s-a constatat că foarte de timpuriu nu a mai ascultat de tatăl său, considerân-du-l un ratat de la care nu avea ce învăţa. Mai mult, şi-a făcut tatăl răspunzător pentru lipsurile materiale în care se sbate întreaga familie. Veneraţia sa, admiraţia sa se va îndrepta către Hannah, mama sa. Va merge până acolo încât va fi modelul său de dârzenie, de voinţă. Şi este normal să se ajungă la aşa ceva, deoarece mama sa este cea care, în realitate, este şefa familiei. în momentele limită, ea este cea ce ia deciziile importante. Ca recompensă pentru faptul că ascultă de ea, Richard va trăi cu speranţa că este preferatul ei. Va suferi foarte mult când va constata că mama sa va părăsi casa, timp de doi ani de zile, pentru a se angaja ca femeie de corvoadă într-un sanatoriu din Arizona, unde, în schimbul muncii prestate, va fi îngrijit Harold, fiul cel mare, care, până la urmă, tot va murim, chiar în sanatoriu, din cauza tuberculozei. Revenită acasă, la Whittier, începe din nou să se ocupe de Richard. în fiecare duminică, îl duce la biserică. Nu o data, ci de patru ori. în felul acesta, mama sa vrea să-i bage definitiv în cap rigoarea morală ce o caracterizează. Fiind naivă şi nepricepută, mama nu-şi dă seama că totul va ieşi pe dos. „Umilinţele, slăbiciunea, nevoile, te lupţi cu ele”, îi va spune ea. Richard va înţelege că singura armă bună de luptă este să te prefaci pentru a învinge. „Trebuie să faci faţă oricărei situaţii ce se iveşte!”, este sfatul ei. Richard înţelege că, pentru a te descurca în viaţă, orice metodă este bine venită, orice mijloc trebuie folosit, că niciun procedeu nu trebuie ignorat. Cu timpul, se dovedeşte că universul moral al fiului şi cel al mamei sunt divergente.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ, pentru cunoaşterea adevărului istoric de care se feresc toţi cei aflaţi la putere. în altă ordine de idei, indirect se va înţelege cum soarta nefericită a României, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărţirea Europei, după înfrângerea Germaniei. Şi este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce şi dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte şi despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influenţat evoluţia politică din zonele unde aceştia au putut să-şi exercite discreţionar puterea. De asemenea, Mircea Cotărţă se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dămboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.