Lumea, condusă de bolnavi (19)

Pierre Accoce
şi dr. Pierre Rentchnick_
Datoriile provocate de efortul de război, de dezvoltarea forţei nucleare s-au dovedit a fi de patru ori mai mari decât venitul anual al ţării. Disponibilităţile de plată ale băncilor nu mai erau operabile. MacArthur, deşi nu era amestecat direct în conflictul coreean, a reuşit să învenineze relaţiile dintre cele două ţări, SUA şi Correea, prin opiniile sale extremiste, iar un senator republican, Joseph McCarthy, o luase rău de tot razna prin declanşarea unei feroce vânători de vrăjitoare, făcând declaraţii ce deveneau tot mai mult jenante, în cadrul emisiunilor de televiziune anticomuniste, ce ajunseseră să indispună tot mai mulţi americani. în această situaţie, preciza Sherman Adams, era nevoie de un preşedinte care să calmeze spiritele şi să stingă focul ce risca să se transforme într-un incendiu ce ar fi cuprins tot teritoriul Statelor Unite.
Organizator lucid înnăscut, având o putere de muncă ieşită din comun, capabil să ducă repede la bun sfârşit ceea ce-şi propunea să facă, dispus să înveţe prin adaptare la noile situaţii ivite, preşedintele Einsenhower a dovedit că este în stare să ia taurul de coarne. Primul bilanţ al acţiunilor sale s-a dovedit a fi pozitiv. A rezolvat conflictul coreean, l-a pus cu botul pe labe pe MacArthur, l-a blocat pe McCarthy, fără să-i atace frontal pe cei doi, în văzul lumii. Din clipa în care s-a anunţat oficial că Joseph Stalin murise, în 1953, Eisenhower a propus un plan pentru a pune capăt războiului rece între Vest şi Est, a cerut şi a obţinut o poziţie clară din partea sovieticilor în toate domeniile: politic, economic şi militar. A ameliorat relaţiile dintre Statele Unite şi U.R.S.S., dar şi cele cu Europa Occidentală.
Pentru a demorsa situaţia tensionată dintre Statele Unite şi China, fără să-l lase de izbelişte pe Ciang Kai-şek, a propus, printre altele, retragerea Flotei a VII-a americane, ce patrula în largul coastelor chinezeşti, în faţa Formosei, rostind un discurs considerat cel mai eficient din toată activitatea sa politică. De asemenea, a difuzat un mesaj de pace, adresat întregii lumi, prin care propunea dezarmarea şi controlul internaţional al energiei atomice, sub egida ONU. Imediat tradus în opt limbi, mesajul a făcut să răsufle uşurat atât Estul, cât şi India. Winston Churchill, într-un mesaj personal adresat lui Molotov, la Kremlin, a lăudat iniţiativa lui Einsenhower.
„Ceea ce nu se ştie, a declarat Sherman Adams, este faptul că acest discurs pacificator a fost rostit cu mare greutate de către Eisenhower. Preşedintele şi-a întrerupt scurta sa vacanţă, petrecută la Augusta, pentru a veni la Washington ca să scrie discursul. Când a ajuns la Casa Albă, pe 16 aprilie, dimineaţa, durerile de stomac erau aşa de violente că nu mai putea să ridice capul. Palid şi doborât de boală, a stat totuşi în faţa camerelor de televiziune dar, pentru a sta în piciare, a trebuit să se agaţa pur şi simplu de tribună. în halul în care arăta, am crezut că nu va fi în stare să-şi ţină până la capăt discursul. Mai târziu mi-a spus că literele de pe hârtie dansau în faţa ochilor săi. Cu toate acestea, a fost capabil să-şi termine discursul.”
Aceste dureri, pe care le simţea în 1953, încă nu indicau o uzură fizică accentuată a lui Eisenhower, datorată stresului provocat de exercitarea puterii supreme de Stat. Durerile indicau că suferea de boala lui Crohn, produsă de o îngroşare importantă a mucoasei ce căptuşea intestinul gros. Această ileită – o altă denumire a bolii de care suferea Eisenhower -se poate extinde, cuprinzând în totalitate colonul şi rectumul. De cele mai multe ori, boala este localizată în unul sau două segmente ce separă zonele sănătoase. Uneori, grosimea mucoasei din zonele afectate de boală este aşa de mare că ajunge să obstrueze intestinul. într-o oarecare măsură seamănă cu ocluzia intestinală. Deşi foarte rar, boala poate degenera în cancer. Referitor la tratament, acesta nu poate fi decât unul singur: operaţia chirurgicală prin care se elimină partea atinsă de boală. Din păcate, în 1953, această boală, cu chiu cu vai diagnosticată la Einsenhower, nu era bine cunoscută de medicina timpului pentru a justifica necesitatea intervenţiei chirurgicale.

Dar, după treizeci de luni de exercitare a puterii la Casa Albă, preşedintele Eisenhower a început să resimtă alte tulburări, mult mai serioase: efectele hipertensiunii. De mult timp Eisenhower ştia că-l paşte arterioscleroza. Până în 1945, nu a fost atent la ce mănâncă, nici nu şi-a menajat plămânii. Zilnic, fuma mai mult de două pachete de ţigări. Până la urmă, a avut parte de violente dureri de cap şi de ameţeli, ceea ce i-a alarmat pe medici. A fost obligat să nu mai fumeze şi să fie atent la ceea ce mănâncă. în urma acestui regim alimentar şi datorită renunţării bruşte la ţigări, Eisenhower a trăit, o perioadă de timp, cu impresia că a reuşit să oprească extinderea răului ce-i afecta organismul. De fapt, Eisenhower se străduia să dea uitării consecinţele stărilor de oboseală provocate de munca depusă pentru a rezolva problemele cu care se confrunta ca preşedinte al Statelor Unite, fiind obligat în diferite situaţii, unele imprevizibile, să controleze valurile de adrenaliză ce-i asaltau organismul din cauza eforturilor mari făcute când se confrunta cu diverşi interlocutori politici. Cu toate acestea, boala avansa pe nesimţite. în cursul verii anului 1955, tensiunea arterială a crescut brusc. Acest fapt l-a alarmat pe generalul Howar Snyder, medicul şi preşedintele preşedintelui Eisenhower.
Snyder ştia foarte bine că crizele cardiace consecutive provocate de hipertensiune sau accidentele vasculare se manifestă când nu te aştepţi. Ele se manifestă foarte rar când cel ameninţat de aceste accidente face eforturi mari sau când organismul este cuprins de oboseala scăpată de sub control. Aceste accidente au aprope mereu loc când cel ameninţat de ele se găseşte în stare de destindere nervoasă, cum ar fi perioada când se află în vacanţă. De asemenea, aceste accidente au loc cel puţin o dată, în timpul nopţii, când individul doarme. De preferinţă în primele ore din timpul somnului. Mai exact, în faza de recuperare a organismului caracterizată prin starea de somn numită „lentă”. Starea de somn numită „rapidă” sau „paradoxală”, ce întrerupe periodic somnul lent, este perioada când se produc visele. în timpul somnului lent, ritmul bătăilor inimii se modifică. Presiunea sângelui în artere devine instabilă, caracterizată prin scăderi ce alternează cu creşteri brusce. Această alternanţă la care se adaugă modificarea bruscă a compoziţiei chimice a sângelui, în timpul somnului, provoacă producerea de cheaguri în arterele coronariene, ceea ce declanşează infarctul miocardului.
în ziua de 25 septembrie 1955, când şi-a încheiat vacanţă într-o locaţie din apropiere de Denver, Statul Colorado, preşedintele Eisenhower tomai terminase o partidă de golf, deloc obositoare, marcând douăzeci şi şapte de puncte. De asemenea, a pescuit vreme îndelungată pe malul unui râu ce se afla în apropiere de Baza Lowry Air Force, unde fusese găzduit împreună cu soţia sa. în seara zilei respective, s-a plâns de o uşoară senzaţie de indigestie, pe care a pus-o pe seama cepei crude pe care o consumase la prânz. La ora zece seara, s-a dus în camera sa, încercând să doarmă. Patru ore mai târziu, şi-a trezit soţia ce se afla în camera alăturată. Simţea o durere ascuţită în piept. Crezând că este din cauza indigestiei, doamna Eisenhower i-a dat să bea lapte, punându-l să înghită un medicament pe bază de magneziu. Totuşi, fiind îngrijorată, l-a chemat pe doctorul Snyder. Patruzeci şi cinci de minute mai târziu, diagnosticul este stabilit fără niciun pic de dubiu: infarct. Foarte discret, Eisenhower, injectat cu morfină, este transportat la spitalul general Fitzsimons, aflat în apropriere. Traseul este parcurs fără escortă, într-o maşină particulară, pentru a nu provoca panică.
Tradus din franceză de Mircea COTARŢĂ, pentru cunoaşterea adevărului istoric de care se feresc toţi cei aflaţi la putere. în altă ordine de idei, indirect se va înţelege cum soarta nefericită a României, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărţirea Europei, după înfrângerea Germaniei. Şi este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce şi dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte şi despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influenţat evoluţia politică din zonele unde aceştia au putut să-şi exercite discreţionar puterea. De asemenea, Mircea Cotărţă se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dămboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Salvează mâncare astăzi, pentru un mâine sănătos!

Ziua Mondială a Siguranţei Alimentare este marcată anual în data de 7 iunie pentru a atrage atenţia asupra conştientizării riscurilor alimentare, cu prilejul Zilei Mondiale a Siguranţei Alimentare. De asemenea, această zi are ca scop şi să inspire acţiuni pentru a ajuta la prevenirea, detectarea şi gestionarea acestor riscuri alimentare, […]