Pierre Accoce
și dr. Pierre Rentchnick
Ca și prima, cea de-a doua trom-boză s-a produs în emisfera stângă a creierului. Paralizia care-l va afecta pe Lenin nu părea mai extinsă ca prima, cea din luna mai. Cu toate acestea, acum, tomboza nu se va mai resorbi. Leni va sta înțepenit în pat sau într-un fotoliu. Mai mult, de data aceasta nu va mai putea să scrie. Până la urmă, va reuși să-și recupereze capacitatea de a vorbi, dar va pronunța cu dificultate cuvintele, cei din jurul său înțelegând cu greu ceea ce spunea, dar va fi destul de bine pentru a dicta. Până la urmă, Lenin va găsi soluția optimă pentru a continua să guverneze: prin intermediul unor secretari aleși cu grijă. Lenin este hotărât să meargă până la cap-at, să nu abandoneze frâiele conducerii. Decizia lui Lenin le va da fiori celor din jurul săi. Cu toții ajung să se întrebe ce valoare politică mai pot avea gândirea și deciziile unui om afectat așa de mult de boală?
Din momentul în care boala îi va afecta tot mai mult capacitatea de decizie, Lenin devine tot mai rece în relațiile sale cu Stalin. Devine tot mai sceptic în ceea ce privește capacitatea de a conduce corect a celui pe care-l considera, mai în glumă, mai în serios, “piciorul său stâng”. Se pare că Lenin intrase, din cauza bolii, într-o nouă fază: nu mai avea încredere în anturajul său, iar în Stal-in cu atât mai puțin. Începuse să presimtă că Stalin pregătea deja terenul pentru a-i lua locul. Lenin începea să dea semne că este tot mai mult afectat că “revoluția sa” va încăpea pe mâinile cui nu trebuia. Adevărul este că evoluția evenimentelor va justifica pe deplin îngrijorările lui Lenin. Stalin a demonstrat mereu că stăpânește foarte bine arta intrigii, a manipulării oamenilor, a împărțirii de favoruri, ceea ce-i va permite să creeze un aparat politic, în interiorul partidului, ce va acționa în favoarea sa. Lenin nu era un naiv. Primse destule informații despre Stalin de la adversarii acestuia. Astfel, în ianuarie 1923, Lenin va redacta o notă internă din care reiese clar neîncrederea pe care începuse s-o aibă față de Stalin. Începuse să fie tot mai convins că georgianul nu este, totuși, în stare, să se folosească cu discernământ de puterea politică pe care o avea. Lenin va spune anturajului său că este îngrijorat de brutalitatea de care este capabil Stalin. Lenin începuse tot mai serios să se gândească la găsirea unei modalități de a-i restrânge lui Stalin puterea de decizie pe care o avea. Din fericire pentru Stalin, boala gravă ce-l va afecta pe Lenin, îl va împiedica pe acesta din urmă să mai decidă care va fi evouția politică a georgianului, în interiorul partidului bolșevic.
Arterele lui Lenin sunt din ce în ce mai afectate. În data de 9 martie, se produce un nou atac cerebral. De data aceasta va pierde definitiv capacitatea de a mai articula cuvinte. Devine mut pentru totdeauna, ceea ce-l va afecta foarte grav și din punct de vedere psihic. Anturajul va avea în fața ochilor un Lenin dărâmat definitiv. Medicii încearcă cu disperare, să-l recupereze, dar eforturile lor se dovedesc a fi zadarnice. În data de 15 mai, se ia decizia de a fi dus la Gorki, unde, inconștient, va duce o viață de legumă. De data aceasta, toți apropiații săi vor avea în fața ochilor o ruină de om.
De a doua zi, în interiorul biroului politic, ambițiile devin tot mai necontrolabile. Troțki își freacă mâinile plin de entuziasm și speranțe. În sfârșit a venit ziua în care va putea pune mâna pe putere. Va trebui să fie atent să nu gafeze. Zinoviev și Kamenev trec de partea lui, fără să mai stea pe gânduri. Cei trei devin tot mai vocali. Încep să vorbească, cu tot mai mult tupeu, cu tot mai mult curaj, Lenin nemaiputând să-i potolească, despre expansiune inter-naționalistă, despre cucerirea lumii și impunerea, pe întreg globul a bolșevismului. Troțki nici nu concepe că nu va fi marele câștigătorul la ruleta politică, în noile condiții create de starea de sănătate deplorabilă a lui Lenin. Cei trei, considerați adepții doctrinei intransigente a comunismului, încep să afirme că au dovezi concludente că partidul a început să alunece prea mult la dreapta. Din acel moment, Stalin înțelege foarte bine că va fi obligat să se lupte cu îndârjire pentru apărarea concepției sale strategice. Stalin își dă seama că trebuie urgent să-i potolească, săi calmeze pe cei trei pe care-i consideră bolnavii de nervi ai revoluției. Și el gândea, pe vremuri, că intransigența este necesară pentru a pune bazele unei Rusii mari și puternice, dar nu în felul cum intenționau cei trei s-o aplice. Stalin va fi tot mai preocupat ca cei trei să nu-i compromită ceea ce el numea ca fiind planul cel mai bun pentru a face din Rusia o mare putere mondială. Lui Kamenev, care, într-o zi, la întrebat care este pentru el culmea plăcerii, Stalin i-a spus că, pentru el, este “să pândești un dușman, să pregătești terenul pentru a-l încolți, să te răzbuni pe el, apoi să te duci liniștit la culcare și să dormi neîntors.” A fost momentul în care Stalin i-a adresat lui Kamenev un advertisment clar. Episodul a fost relatat, ulterior, de cei care fuseseră de față.
Timp de opt luni, Lenin a fost în stadiul de legumă, după care va avea loc al patrulea atac cerebral. În ziua de 21 ianuarie 1924, la cincizeci și patru de ani, Lenin va muri.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRȚĂ, pentru cunoașterea adevărului istoric de care se feresc toți cei aflați la putere. În altă ordine de idei, indirect se va înțelege cum soarta nefericită a României, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărțirea Europei, după înfrângerea Germaniei. Și este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte și despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influențat evoluția politică din zonele unde aceștia au putut să-și exercite discreționar puterea. De asemenea, Mircea Cotârță se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmbovița”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013. Totodată, din respect pentru adevărul istoric, din 2009, luna august, Elena Toma procesează texte, le corectează, acolo unde este nevoie și, tot la nevoie, tehnoredactează.
