Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick
Deși nu se recunoaște oficial, Troțki, prin politica sa brutală, chiar fanatică, avînd drept scop impunerea bolșevismului cu forța, în Rusia, a declanșat revoltele țăranilor și a unei părți din rîndul soldaților. în ceea ce privește soldații revoltați, acțiunilor lor erau normale dacă ținem cont că, la vremea respectivă, majoritatea dintre ei proveneau din mediul rural. Rezultatul deciziilor negîndite a rece, ale lui Troțki, nu au făcut decît să crească starea de nervozitate a lui Lenin, ceea ce i-a afectat grav și sănătatea, la care s-a adăugat și epuizarea fizică. Deși a sperat că-și va reveni, Lenin nu a luat în calcul și vîrsta care începuse să-și spună cuvăntul, mai ales că viața agitată, din punct de vedere politic, a contribuit foarte mult la uzura organismului. Practic, și Troțki a contribuit, fără să-și dea seama, la scurtarea vieții biologice a lui Lenin.
Pe scurt, doctorii i-au permis lui Lenin să-și facă o scurtă apariție, în data de 27 martie 1922, la congresul al XI-lea al partidului. Nici nu se mai punea problema ca Lenin să plece la Geneva. în plus, nici nu s-a mai discutat de posibilitatea ca în locul lui Lenin să plece Stalin, deoarece acesta din urmă trebuia să-l înlocuiască pe Lenin, la Kremlin, pentru a rezolva problemele curente ale țării. Starea de tensiune nervoasă, în care a stat permanent Lenin, s-a accentuat cînd a constatat că tulburările sociale, declanșate de încăpățînarea lui Troțki, riscau foarte mult să împiedice impunerea și răspîndirea întregului regim bolșevic, pe cuprinsul întregii țări.
Neavînd minimul de experiență diplomatică, delegația sovietelor, care a plecat la Geneva fără Lenin, nu a reușit să convingă Occidentul să anuleze embargoul ce sufoca economia URSS-ului. în aprilie 1922, Lenin va trebui să accepte întîlnirea cu medicii chirurgi. Aceștia îi vor extrage doar unul din cele două gloanțe. Starea fizică a organismului lui Lenin nu a permis ca operația de extragere să fie dusă pînă la capat pentru scoaterea celui de-al doilea glonț.
Lenin va începe să aibă dureri violente de cap. Nu mai putea dormi. Vomita tot mai des. în plus, începuse să aibă și dureri ce-i cuprindeau întreg stomacul. Spre îngrijorarea apropiaților, avea momente cînd nu mai putea articula cuvintele. Șeful echipei medicale germane, dr. Vörster, care se îngrijea de starea de sănătate a lui Lenin a presimțit că se apropia destul de repede vremea cînd vor apare probleme serioase în ceea ce privește funcționarea fizică normală a organismului președintelui sovietelor. Pentru a putea interveni imediat, în caz de agravare a problemelor de sănătate, Vörster îl va însoți pe Lenin, la Gorki.
Precauția lui Vörster se va dovedi pe deplin justificată. în data de 26 mai 1922, un atac cerebral îi va declanșa lui Lenin starea de comă. Totul a fost provocat de o tromboză ca rezultat a unui cheag de sînge ce obstruase o arteră. Imedat, Lenin va fi înțepat. Astfel, se va constata că trupul său și-a păstrat capacitatea de a avea reacții normale la înțepături. Diagnosticul a fost cel prevăzut de Vörster: hemiplegie. Toată partea dreaptă a trupului lui Lenin era paralizată.
Acest aspect era dovada clară că emisfera stîngă a creierului nu mai funcționa normal. Situația devenise foarte gravă, deoarece în emisfera stîngă se afla centrul vorbirii. După efectuarea
amănunțită a analizelor medicale și a radiografiei, s-a ajuns la concluzia că Lenin se poate recupera.
După un tratament riguros, în iulie, Lenin va recupera parțial capacitatea de a articula coerent cuvintele. Vörster îi va permite să primească pe cîțiva dintre apropiații săi, dar le va interzice acestora să discute cu Lenin probleme de politică internă sau externă. Sistemul nervos al lui Lenin era încă periculos de fragilizat. Toți vor respecta indicațiile lui Vörster, iar efectul terapiei, urmată cu rigoare de medicul german, se va vedea. în octombrie, Lenin se simte mai bine, luînd decizia de a reveni la Moscova. Vörster este de acord, dar cu respectarea strictă a unor condiții: acceptarea unui regim alimentar spartan, să nu lucreze mai mult de cinci ore pe zi, să se odihnească două zile pe săptămînă, perioadă în care nu i se permitea să facă niciun efort intelectual care să-i provoace vreo iritare nervoasă periculoasă pentru funcționarea normală a creierului. Mai pe înțelesul majorității, trebuia evitat orice incident sau discuție ce riscau să-i provoace o nouă paralizie, ceea ce ar fi fost irevocabil de fatal pentru Lenin.
Problema era alta. Tratamentul indicat de Vörster era perfect, dar Lenin va constata că nu se putea construi sovietele așa cum spera el, lucrînd doar cinci zile pe săptămînă și cinci ore pe zi. Viața în ritm burghez, cu două zile de pauză săptămînală nu rima perfect cu ambiția de a pune baze solide unui Stat ce trebuia să devină un model plauzibil de societate comunistă. în consecință, treptat, Lenin nu va mai respecta indicațiile lui Vörster și va relua ritmul de lucru dinainte de manifestarea nemiloasă a bolii. Trebuia să dovedească cine era adevăratul conducător al URSS-ului. Plin de un exces de entuziasm revoluționar, Lenin va supraveghea în mod direct pregătirile pentru cel de-al IV-lea congres al Internaționalei comuniste, ce va avea loc în noiembrie. Cu această ocazie, Lenin va prezenta bilanțul celor cinci ani de revoluție bolșevică. Discursul, care va dura o oră, îl va ține în germană, pentru a fi înțeles și de delegațiile străine, dar va plăti scump tot acest efort. Pe 12 decembrie, se va prăbuși pe masa de lucru. Echipa de medici se va grăbi să intervină. Lenin avusese un al doilea atac cerebral.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRȚĂ, pentru cunoașterea adevărului istoric de care se feresc toți cei aflați la putere. în altă ordine de idei, indirect se va înțelege cum soarta nefericită a Romîniei, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărļirea Europei, după înfrîngerea Germaniei. Și este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte și despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influențat evoluția politică din zonele unde aceștia au putut să-și exercite discreționar puterea. De asemenea, Mircea Cotârță se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmbovița”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013. Totodată, din respect pentru adevărul istoric, din 2009, luna august, Elena Toma procesează texte, le corectează, acolo unde este nevoie și, tot la nevoie, tehnoredactează.
