Lumea, condusă de bolnavi (111)

Date:

Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick
Deși descoperirile științifice, în ceea ce privește bolile de inimă, au devenit tot mai vaste, totuși medicii nu au reușit, la vremea respectivă, să înțeleagă mecanismul prin care arte-riolele, aflate în organism destul de departe de inimă, opun o rezistență foarte puternică la scurgerea normală a sângelui. Complexitatea fenomenelor circulatorii justificau încercările timide de a descoperii neapărat legătura ce exista între bolile de inimă cu apariția unor dis-funcționalități grave ale organismului produse de diabet, tabagism, obezitate, sedentarism. Aceste efecte negative duceau la modificarea periculoasă a nivelului de grăsime în sânge, la apariția hipertensiunii, favorizând apariția arteriosclerozei, o adevărată catastrofă ce distrugea, în timp, vasele de sânge.
Chiar dacă a fost descoperită destul de repede, hipertensiune contribuise deja, în organismul lui Lenin, la pierderea elasticității arterelor. întărite de depunerile ateromatozice, ceea ce a dus la micșorarea diametrului interior al arterelor, vasele de sânge distruse amenințau în mod direct viața lui Lenin. în această situație, arterele se înfundă. Apare tromboza. Chiagurile de sânge plutesc libere. Astfel, apare riscul de embolie. Din cauza faptului că diametrul arterelor se reduce pericu-lor de mult, debitul sangvin se micșorează, iar sângele nu mai este capabil să ofere organelor pe care le irigă cantitatea de oxigen necesară unei bune funcționări. în consecință, arterele, ce sunt vitale pentru circulația sângelui, îmbătrânesc mai repede decât restul organismului, ceea ce duce, inevitabil, la disfuncționalități interne grave ce pot provoca oricând, pe neașteptate, decesul. De asemenea, mai apare un fenomen: vasele de sânge afectate își măresc volumul, au capacitatea de a străpunge, provocând hemoragia în interiorul organismului. Locurile unde vasele de sânge afectate produc hemoragii interne sunt: ochiul, urechea, creierul, aorta, rinichii, intestinele și, uneori, arterele de la picioare.
Medicina rusă de pe vremea lui Lenin nu avea destule cunoștințe despre aceste afecțiuni, pentru a interveni cu succes. Astfel, neavând un tratament medical adecvat, Lenin era de două ori expus pericolelor. în primul rând, era în pericol chiar din cauza organismului său bolnav, deoarece nu se putuse preciza cu exactitate amploarea afecțiunii. în al doilea rănd, Lenin era expus pericolului chiar din cauza funcției pe care o deținea. Dacă s-ar fi aflat sau descoperit că era grav bolnav, ar fi fost până la urmă înlăturat de la putere de către cei care dorea să controleze discreționar mecanismele prin care puteau decide soarta sovietelor. Și trebuie menționat că doritorii alcătuiau un nucleu politic bine structurat în jurul lui Troțki. Conștient că în mediul în care-și desfășura activitatea nu se putea conta pe prietenii sau fidelități adevărate, Lenin ajunseseră să se prefacă. Doar în privat, departe de privirile indiscrete, Lenin nu mai juca teatru, lăsând să se vadă adevărata dimensiune a suferinței sale fizice. în fața străinilor, a celor ce alcătuiau aparatul administrativ, Lenin se forța și reușea să pară perfect sănătos, era jovial. Practic reușea să creeze impresia unei stări de suveranitate pe care nimic și nimeni nu reușea s-o zdruncine.
Oricât de paradoxal ar părea, dar și evenimentele interne l-au ajutat pe Lenin să asundă de ochii lumii adevărata sa stare de sănătate. Câțiva foști generali țariști au reușit să strângă trupe de soldați și să atace noul regim. în plus, Occidentul era hotărât să termine o dată pentru totdeauna cu Lenin și Republica sovietelor. Generali rebeli au fost sprijiniți de corpuri de armată străine, poloneze, franceze și engleze ce au pătruns pe teritoriul Rusiei cu un singur scop: anihilarea rapidă și totală a bolșevicilor. Această invazie străină nu i-a mai lăsat lui Troțki timpul necesar să pună la cale, în cele mai mici amănunte, înlăturarea lui Lenin de la putere. Troțki va fi obligat, cu tânăra sa Armată roșie, să lupte pe mai multe fronturi deodată. Deși va fi serios zgâlțâită de evenimentele interne, deși va avea parte și de eșecuri, Armata roșie, condusă de Troțki nu va fi învinsă. Cu această armată, Federația republicilor sovietice va fi învingătoare, definitiv, în 1920. în ciuda victoriei definitive, împotriva armatei foștilor generali țariști și a trupelor intervenționiste poloneze, franceze și engleze, Lenin va înțelege că visul său de a cuceri întreaga lume cu ajutorul ideologiei bolșevice este irealizabil. După confruntarea ce Armata albă, Lenin a realizat că, în primul rând, trebuie să facă din Rusia un Stat puternic, lucru pe care nu-l putea înfăptui doar bătând din palme. Chiar dacă a reușit până la urmă să-și doboare dușmanii, interni și externi, era ceva ce-l trăgea lent, dar sigur, în jos. Chiar dacă pusese, până la urmă, la punct un puternic aparat de contolat și stăpânit pasiunile și dorințele oamenilor, nu putea face nimic împotriva bolii ce-i măcina trupul. Medicina rusă nu progresase prea mult, dovedindu-se neputincioasă, iar ideea de a recurge la ajutorul medicilor din Occidentul, ostil sovietelor, nici nu intra în discuție. Brusc, Lenin a înțeles că timpul nu se mai scurge în favoarea sa, dar ce putea face? Să spună public că este bolnav. Nici pomeneală. Boala lui Alvarez va începa să-i afecteze creierul. Minuscule hemoragii vor afecta arteriolele ce ajută la irigarea creierului. De fiecare dată când se produc aceste hemoragii, organismul se apără imediat: coagulantele din sânge intră în acțiune, formând mici chiaguri, suficiente pentru a opri extinderea hemoragiilor pe creier. Deteriorarea creierului este, în felul acesta, limitată, dar din păcate, aceste deteriorări nu pot fi anihilate de către organism, ele rămân, reducând capacitatea creierului de a funcționa. în plus, aceste deteriorări minuscule de pe creier îi produc lui Lenin stări permanente de oboseală ce reduc capacitatea sa de muncă.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRȚĂ, pentru cunoașterea adevărului istoric de care se feresc toți cei aflați la putere. în altă ordine de idei, indirect se va înțelege cum soarta nefericită a României, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărțirea Europei, după înfrângerea Germaniei. Și este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte și despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influențat evoluția politică din zonele unde aceștia au putut să-și exercite discreționar puterea. De asemenea, Mircea Cotârță se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmbovița”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013. Totodată, din respect pentru adevărul istoric, din 2009, luna august, Elena Toma procesează texte, le corectează, acolo unde este nevoie și, tot la nevoie, tehnoredactează.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Popular

Știri
Dâmbovița

Stop traficului de persoane! 

Exploatarea sexuală este cea mai întâlnită formă a traficului...

Este  o atenționare meteorologică de COD GALBEN ce vizează intensificări ale vântului

Vântul va avea intensificări în Dobrogea, sud-estul Moldovei, estul...

S-a adoptat un nou Cod Silvic

Noua legislație reglementează lupta digitalizată cu tăierile ilegale de...