În „Grânarul Europei” ne hrănim din importuri și pe bani de împrumut!

Cei treizeci de ani marcaţi prin schimbări profunde în viața V^economică, socială și politică a României, în mod firesc cu plusuri și minusuri pentru fiecare dintre domeniile esențiale, au avut un impact devastator asupra agriculturii.
În România s-a trecut brusc de la „agricultura socialistă”, care ajunsese totuși la niște performanțe de ordin cantitativ și calitativ, la agricultura de subzistență, cu proprietăți fărâmițate în milioane și milioane de parcele, cele mai multe sub un hectar. Dincolo de ura țăranilor pentru clica din CAP-uri, au fost grupuri de interese, inclusiv externe, care au inițiat și întreținut acțiuni destructive, printre acestea la „loc de cinste” fiind raderea a tot ceea ce a însemnat agricultură de stat și cooperatistă. Au fost distruse de-a valma ferme și sisteme de irigații, iar ceea ce a scăpat de furia inițială a fost furat, bucată cu bucată, de liota de ciocoi apăruți ca ciupercile după ploaie.
Într-o perioadă relativ scurtă pentru istoria economică sau întâmplat evenimente economice și politice care ne-au transformat dintr-o țară cu expoturi masive de produse agro-ali-mentare în piață de desfacere pentru statele dezvoltate care de multe ori se confruntă cu problema supraproducției. Statisticile privind evaluarea stării de fapt a producției și comerțului cu produse agroalimentare din România devin și mai elocvente atunci când sunt susținute de date statistice comparabile cu cele înregistrate și de alte țări. Acestea sunt, desigur, în mod deosebit interesante, atunci când sunt supuse comparării cu date referitoare la Bulgaria, Ungaria și Polonia, țări mente majore ce au marcat istoria noastră recentă. Vorbim în primul rând de ponderea mare în România a populației ocupate în agricultură, implicit a populației rurale care produce exclusiv pentru autoconsum.
În prezent, România are, în cadrul Ue, ponderea cea mai mare a populației ocupate în agriculură, de 19,6% și depășește cu mult valorile acestui indicator înregistrate în celelalte trei țări: Bulgaria – 6,5%, Ungaria – 4,7% și Polonia – 9,0%. Avem apoi un număr mare de exploatații agricole cu producție redusă, cu suprafața medie de 1,14 hectare. în prezent România deține mai mult de o treime din numărul explotațiilor agricole existente la nivelul UE- 27. Adăugăm dotarea tehnică precară și faptul că zootehnia a înregistrat un recul mai puternic decât producția vegetală și avem tabloul de ansamblu al unei agriculturi lipsită de eficiență economică și în imposibilitatea de a asigura siguranța alimentară a țării. Fără irigații și sisteme anti-grindină suntem „la mila Domnului” și asta ne costă enorm. În loc să valorificăm uriașul potențial, România are și la acest capitol un deficit uriaș, care a sărit de zece miliarde de euro pe an. Cum alte resurse nu avem sau dacă avem, nu suntem în stare să le valorificăm, nu ne rămâne altă alternativă decât să mâncăm din importuri, pe bani de împrumut.
Iar statisticile sunt devastatoare: România și-a dublat în ultimii 5 ani deficitul comercial cu produse alimentare, acesta ajungând la peste 4,3 miliarde de euro, iar importurile mult prea mari de produse agroalimentare au devenit o vulnerabilitate, cu