Falimentul personal nu constituie pericol pentru bănci

Ş.E.

falimentDupă nebunia care a apărut, în ceea ce priveşte falimentul personal, Banca Mondială s-a simţit datoare să atragă atenţia, într-un raport special, că legea falimentului personal nu generează pierderi reale pentru bănci, ci doar le forţează să accepte realitatea, cruntă ce-i drept, şi anume: clientul respectiv nu are de unde să mai achite ratele.
În numele „disciplinei creditului”, miniştrii finanţelor din ultimii 4 ani, alături de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, semnează scrisori de intenţie către FMI, prin care se angajează să blocheze iniţiativele legislative cu privire la falimentul personal. Următorul acord cu FMI are inclus acelaşi angajament.
În altă ordine de idei, instituţiile financiare internaţionale nu au nicio problema cu introducerea falimentului personal.
La sfârşitul anului trecut, Banca Mondială a publicat un amplu studiu cu privire la falimentul personal, unde analizează implicaţiile acestei proceduri pentru toate părţile implicate. Mai mult, acest studiu demontează toate „miturile” lansate de industria bancară din România în ultimii ani cu privire la falimentul personal.
Principala teamă a bancherilor este că atunci când va apărea falimentul personal, clienţii nu îşi vor mai achita datoriile, iar băncile vor suporta pierderi. Nimic mai greşit!
Raportul Băncii Mondiale precizează că regimul insolvenţei doar îi opreşte pe bancheri să colecteze ceea ce ei îşi imaginează că pot obţine de la datornic. În realitate, „nu privează creditorii de nicio resursă reală, ci doar îi forţează să accepte realitatea şi să oprească procedura ineficientă de obţinere a unor randamente himerice”.
Problema reală a insolvenţei nu constă în inabilitatea clientului de a plăti ratele, ci din cauza faptului că băncile nu recunosc această situaţie şi continuă într-un mod inutil şi distructiv acest proces.
O altă ideea falsă este asocierea falimentului personal cu măsuri populiste. Studiul Băncii Mondiale susţine tocmai contrariul.
Programele sociale sunt cele care redistribuie veniturile în societate, pentru a asigura un standard de trai minim. Falimentul personal se aseamănă însă mai puţin cu aceste programe sociale şi mai mult cu asigurările sociale. Ele oferă protecţie în cazul în care apare o tragedie financiară.
Falimentul personal funcţionează cel mai bine pentru persoanele care sunt capabile să producă suficient venit pentru familiilor lor, dar o datorie majoră le blochează orice şansă de redresare financiară.
Falimentul personal nu reprezintă o soluţie la care orice client poate să apeleze, atunci când are chef.
„Majoritatea datornicilor sunt capabili să îşi gestioneze creditele, chiar dacă se confruntă ocazional cu dificultăţi, astfel că doar un număr limitat de datornici este de aşteptat să beneficieze de ştergerea datoriilor”, semnalează raportul Băncii Mondiale.
Prin urmare, nu există niciun motiv real pentru bănci să se teamă că populaţia nu îşi va mai plăti ratele, dacă va exista această opţiune.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Cardul şi vacanţa liniştită

Să presupunem că sunteţi fericiţii posesori ai unei binemeritate vacanţe în străinătate, după un an prea lung de muncă şi insatisfacţii. Ce vă puteţi dori mai mul, decât să mergeţi în vacanţă, la soare şi să uitaţi, măcar pentru două-trei săptămâni, de nebunia din România! Aveţi biletele de avion, aveţi […]