Mulți dintre noi credem că o concentrare bună, un calm imperturbabil sau reflecția înainte de a spune ceva sunt lucruri normale pentru oricine. Cu toate acestea însă, există multe persoane care au dificultăți în a se concentra, sunt hiperactive sau spun și fac lucruri în mod regulat fără a se gândi la consecințele de după.
Acesta este modul de manifestare al tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție, cunoscută și sub denumirea de ADHD, care afectează în special copiii. Este necesar să afli cum recunoști o asemenea persoană și ce te învață medicina și neuroștiința despre această problemă din zilele noastre.
Cum recunoști persoanele cu ADHD
În anumite situații ale vieții poți întâmpina diferite provocări. Printre acestea se numără dificultatea în a te concentra, neliniște și dificultate în a sta nemișcat sau să spui și să faci lucruri fără a te gândi mai întâi de toate la consecințele acestora. Fiecare dintre noi poate avea experiențe de acest tip în situațiile de zi cu zi.
Câteodată însă, acestea pot fi indicii clare că o persoană se confruntă cu o tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție sau, altfel spus, ADHD. Diferența dintre cele două situații este momentul în care aceste dificultăți apar: perioada copilăriei.
Pe măsură ce un copil se maturizează și devine adult, acele provocări pot suferi schimbări sau chiar ameliorări. Din punct de vedere practic, poți îmbunătăți concentrarea, și atenția unui copil cu ADHD și chiar să-i scazi hiperactivitatea utilizând diferite antrenamente și terapii de neurodiversitate. Acestea îi optimizează modul de funcționare a creierului și îi îmbunătățesc anumite funcții executive.
Poți ajuta un copil cu ADHD numai după ce știi cu siguranță ce presupune această afecțiune. Trebuie să te raportezi înainte de toate la ce informații îți pune la dispoziție medicina, însă nu ignora nici abordarea mai nouă, cea asupra conceptului de neurodiversitate așa cum ți-l explică neuroștiința modernă.
Perspectiva medicală și cea din neuroștiințele aplicate asupra conceptului de ADHD
Din punct de vedere conceptual, medicina îți oferă o analiză asupra originii și evoluției ADHD-ului. Există însă și o altă abordare, cea din neuroștiințele aplicate , care vede această tulburare de neurodezvoltare drept o consecință a abordărilor de mediu.
Perspectiva medicală
Aceasta încadrează ADHD-ul în categoria tulburărilor de neurodezvoltare, acestea afectând diferite funcții cerebrale. Din această perspectivă, un copil suferind de ADHD va avea probleme de învățare, comunicare, mișcare, cu gestionarea emoțiilor și cu atenția. Trebuie să știi în acest sens că originea tulburărilor de neurodezvoltare este perioada copilăriei.
Dincolo de momentul respectiv, acestea se vor manifesta pe toată durata vieții persoanei afectate. În consecință, tulburările de neurodezvoltare sunt nevindecabile, dar ameliorabile. Pentru o îmbunătățire a sănătății sale, un copil care întâmpină aceste dificultăți va putea beneficia de sprijin și de diferite schimbări în mediul în care trăiește.
Afecțiuni suplimentare
Dacă vrei să afli mai multe despre situația unui copil cu ADHD, perspectiva psihiatrică îți poate fi utilă. Vei afla astfel că oricine suferă de această tulburare de neurodezvoltare este predispus să dezvolte o afecțiune suplimentară.
Printre acestea se numără tulburarea de spectru autist, dificultățile de coordonare, tulburări specifice (afectând limbajul, vorbirea și comunicarea), sindromul Tourette, dislexia și discalculia. Acest fapt poate îngreuna recunoașterea afecțiunilor ADHD preexistente.
Este necesar să recunoști o persoană care suferă de ADHD, iar aceasta trebuie să beneficieze de tratament corespunzător pentru această afecțiune. În caz contrar, persoanei respective îi pot fi afectate negativ atât bunăstarea mentală, cât și cea fizică.
Perspectiva din neuroștiințele aplicate
Hiperactivitatea cu deficit de atenție este abordată și în neuroștiință. Dacă vei dori să afli mai multe despre această perspectivă, trebuie să știi că ADHD-ul este încadrat în conceptul mai larg de neurodiversitate. Acesta conține teza că creierul uman se dezvoltă, funcționează, interacționează și experimentează lumea diferit.
Această diversitate în dezvoltarea creierului uman va conduce ulterior la apariția unor diferențe în cunoaștere, învățare și comportament. Studiind în continuare ideea de neurodiversitate vei afla că una din cinci persoane sunt neurodivergente. Aceasta ține de funcționarea creierului lor într-un mod diferit de ceea ce considerăm în general tipic sau standard.
Această perspectivă teoretică îi este atribuită sociologului australian Judy Singer, care a și fondat mișcarea pentru neurodiversitate în 1990. Această mișcare critică ideea că tulburările de neurodezvoltare sunt inerent patologice, acceptă diferențele neurologice ale oamenilor și pledează pentru incluziunea și acceptarea neurodiversității.
Ce susține mișcarea de neurodiversitate despre ADHD
Adepții mișcării pentru neurodiversitate pun accent pe faptul că ADHD-ul trebuie abordat din perspectiva mediului și nu a individului.
Această teză este inspirată din modelul social al handicapului, în care handicapul nu apare din deficiențele inerente ale individului, ci este o consecință a barierelor instituționale, sistemice sau societale. Mergând pe același tip de raționament, copiii cu ADHD prezintă deficiențe cauzate de barierele de mediu.
Acestora li se adaugă stigmatul și excluziunea socială rezultate din neînțelegerea persoanei cu ADHD drept o persoană neurotipică. Prin urmare, activiștii mișcării pentru neurodiversitate încurajează schimbarea de mediu (sală de clasă, loc de muncă, comunitate și cadre medicale).
Această abordare îmbunătățește mediile, care devin mai deschise și mai primitoare pentru copiii cu ADHD. Cu toate acestea, tehnica modernă de neurofeedback ADHD are cel mai mare impact în sens pozitiv asupra unei persoane cu această tulburare. În planul vieții de zi cu zi, aceștia își îmbunătățesc performanța școlară, își gestionează mult mai bine emoțiile și dezvoltă un comportament social adecvat.
Informează-te din mai multe perspective și află ce înseamnă ADHD
Poți afla cu ce se confruntă un copil cu ADHD numai după ce știi cu siguranță ce presupune această afecțiune. Trebuie să te raportezi înainte de toate la ce informații îți pune la dispoziție medicina, însă nu ignora nici abordarea mai nouă, cea asupra conceptului de neurodiversitate așa cum ți-l explică neuroștiința modernă.
