Cea mai rea dintre toate lumile posibile(64) De la explozia urbana la Bidonville-ul Global

de Mike Davis_
(urmare din numărul 7688)
Recent, Erhard Berner observa, în legătură cu Manilla, aceiaşi modalitate de „împropritărire tolerată”, săracii din mediul urban fiind folosiţi cu viclenie „pentru transformarea pantelor dealurilor, a câmpurilor de la marginea orşului sau a mlaştinilor în terenuri bune pentru construirea de locuinţe”, astfel încât, aceştia, prin munca lor de defrişare sau asanare, fac să creasă valoarea terenurilor respective, în folosul adevăraţilor lor proprietari, care, după o scurtă perioadă de timp, fie îi expulzează pe rezidenţii săraci, fie măresc considerabil chiriile.
Sfârşitul cuceririi urbane?
Omul sărac din mediul urban, cunoscut şi sub denumirea de squatter, va fi mereu marele simbol uman – victimă sau erou – al oraşului din lumea a treia. Totuşi, aşa cum am văzut în capitolul precedent, în cepând cu anul 1990, deja a ieşit clar în evidenţă faptul că epoca de aur a squat-tajul – ocuparea gratuită şi dezordonată sau la un preţ redus a terenurilor urbane periferice – s-a terminat. încă din 1984, un grup eminent de experţi în construirea şi închirierea sau vânzarea de locuinţe, reuniţi la Bangkok, a prevăzut că „ocuparea gratuită a terenurilor (era) un fenomen social temporar”, iar „posibilităţile de soluţionare ilegală (a crizei locuinţelor erau) deja reduse şi vor continua să se reducă din ce în ce mai repede” pe măsură ce „organizaţii particulare puternice şi bine structurate” vor controla tot mai puternic urbanizarea terenurilor de la marginea oraşelor. Aceşti experţi considerau că reglementarea şi legalizarea titlurilor de proprietate negociabile (a nu se confunda cu securitatea legală a unui proprietar de a se bucura de spaţiile posedate) va grăbi, în realitate, procesul prin care antreprenorii, care „ocoleau sau corupeau” procesul de planificare urbană, vor ajunge să fie capabili să privatizeze squattajul.1) Câţiva ani mai târziu, Ellen Brennan va relua această atenţionare referitoare la privatizarea squattajului: „Numeroasele alternative, posibile pe vremuri, pentru persoanele cu venituri reduse, cum ar fi ocuparea terenurilor publice dezafectate, vor dispărea repede, iar în paralel, accesul la terenurile periferice va fi tot mai controlat. De fapt, terenurile neocupate de la marginea oraşelor vor fi acaparate de câţiva indivizi şi exploatate de antreprenori particulari, în mod legal sau ilegal.” Brennan a menţionat că această problemă era foarte importantă în contextul în care majoritatea terenurilor aparţineau mai mult domeniului public (de exemplu Karachi şi Delhi) decât celui majoritar particular (ca în cazul Manillei, Seulului şi Bangkokului). 2)
în aceiaşi perioadă, Alan Gilbert descria, pe un ton al cărui pesimism era în creştere, viitorul squattajului şi al construirii de locuinţe, prin forţe proprii, ca supapă de securitate faţă de contradicţiile sociale din oraşele sud-americane. El prezicea că interferenţele dintre efectele urbanismului dezordonat, stagnarea economică şi costurile transportului în comun vor face să fie mai puţin atractivă posedarea unei locuinţe într-o zonă sau un bidonville periferic: „Tot mai multe familii vor ocupa parcele tot mai mici de teren, vor avea nevoie de tot mai mult timp pentru a-şi construi o casă şi vor fi obligate să trăiască vreme mult mai îndelungată fără acces la servicii pub-
lice.”3)
1) Paul Baross şi Jan van der Linden, „Introduction”, in Paul Baross şi Jan van der Linden (sub conducerea lui), The Transformation of Land Supply Systems in Third World Cities, op. cit., p.1, p.2 şi p.8.
2) Ellen Brennan, „Urban Land and Housing Issues Facing the Third World” art. cit., p. 75-76.
3) Alan Gilbert et alii, In Search of a Home, op. cit, p.3.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile României, spre paguba oamenilor simpli.