Cea mai rea dintre toate lumile posibile (92) De la explozia urbană la bidonville-ul global

de Mike Davis__
Spaţiile urbane pe care nu s-a construit încă nimic sunt acoperite de gunoaiele aruncate la întâmplare, devenind adevărate paradisuri pentru şobolanii şi insectele ce sunt ce răspândesc epidemiile cum ar fi de exemplu ţânţarii. Mărimea decalajului cronic dintre cifrele producerii de gunoaie şi cifrele strângerii acestora sunt de-a dreptul copleşitoare: în Dar-es-Salam, nivelul strângerii gunoaielor abia dacă este de 25%; în Karachi, de 40%; în Jakarta, de 60%. 1) în aceiaşi ordine de idei, directorul planificării urbane a oraşului Kabul se plânge de faptul că „oraşul Kabul este pe punctul de a deveni o gigantică groapă de gunoi (…) la fiecare 24 de ore, 2 milioane de persoane produc 800 m3 de deşeuri solide. Chiar dacă am strânge gunoiul de trei ori pe zi, cele patruzeci de camioane pe care le avem în dotare nu pot transporta decât între 200 şi 300 m3”. 2) Uneori, tipul de gunoaie aruncate te face să simţi cum îţi trec fiori de gheaţă pe şira spinării: în Accra, Daily Graphic a descris recent conţinutul „gunoaielor tentaculare, pline de saci negri din plastic ce conţin fetuşii avortaţi ai kayayee-nelor (femei ce lucrează ca hamal) şi ai adolescentelor din Accra. Conform directorului serviciilor municipale, „75% din sacii din polietilen de culoare neagră pe care-i găsim aruncaţi prin oraş, în pubele, conţin fetuşi de origine umană, avortaţi”. 3)
în acelaşi timp, centurile verzi de la periferia oraşelor sunt distruse sistematic. în toată Asia şi peste tot în Africa, securitatea alimentară este în pericol din cauza distrugerii inutile a terenurilor agricole pentru favorizarea unei dezvoltări urbane ce poate fi evitată. în India, mai mult de 50.000 de hectare de teren agricol preţios dispar anual din cauza expansiunii oraşelor.4) în China, între 1987 şi 1992, în perioada când exodul rural a atins cele mai înalte cote, aproape un milion de hectare de terenuri agricole au fost transformate anual în suprafeţe urbanizate. 5) în Egipt, având naţiunea agricolă cel mai dens populată de pe planetă, expansiunea urbană a ajuns în punctul său cel mai critic, aspect ce se vede foarte clar: în jurul oraşului Cairo, dezvoltatea urbană a înghiţit anual până la 30.000 de hectare, ceea ce echivalează, după cum subliniază Florian Steinberg, cu „o suprafaţă aproape egală cu cea a terenurilor agricole smulse deşertului datorită titanicelor programe de irigaţii ce au putut fi puse în practică datorită construirii barajului de la Assuan”.6)
în plus, agricultura practicată în apropierea periferiei urbane chiar dacă reuşeşte să supravieţuiască expansiunii oraşului, este contaminată de toxinele din zona de lizieră populată cu animale şi oameni. Dacă priveşti din înaltul cerului, vezi că oraşele din Asia sunt, în mod tradiţional, înconjurate de centura verde deschis a culturilor mlăştinoase foarte productive ce se întind pe o suprafaţă de mare viabilitatea economică, stimulată doar prin transportarea cu căruţa a îngrăşămintelor rezultate din resturile menajere urbane. Dar, în prezent, îngrăşămintele industriale moderne sunt contaminate cu metale grele şi diferiţi agenţi patogeni periculoşi. La periferia oraşului Hanoi, unde fermierii şi pescarii sunt mereu alungaţi de expansiunea urbană, deşeurile urbane şi industriale sunt zilnic foloste ca înlocuitor al celor naturale. Cercetătorii ce au discutat cu pescarii şi cultivatorii de legume, referitor la folosirea ca îngrăşământ a înlocuitorilor periculoşi pentru sănătatea consumatorilor, au avut parte de „răspunsuri foarte cinice, referitor la bogaţii oraşelor”. „Din moment ce lor nu le pasă de soarta noastră, păcălindu-ne cu despăgubiri de nimic, noi de ce nu ne-am răzbuna puţin pe ei?” 7) Acelaşi lucru se petrece şi la periferia oraşului Colombo, unde câmpurile fertile au fost invadate de bidonville-uri. Astfel, a început să apară „o metodă de cultivare foarte specială numită «keera kotu» ce constă în folosirea îngrăşământului de tip urban care este impropriu din punct de vedere sanitar, dar foarte folositor pentru accelerarea încolţirii seminţelor de legume şi creşterii acestora. în plus, acest tip de legu-micultură poate fi practicat în toate locurile posibile sau, la prima vedere, imposibile unde se poate găsi un petic de pământ cultivabil”. 8)
Odată cu agravarea crizei locuinţelor, în majoritatea oraşelor, bidonville-urile au început să invadeze sanctuarele ecologice şi bazinele hidrografice protejate. în Bombay, locuitorii bidonville-urilor s-au extins aşa de mult pe teritoriul parcului naţional din Sanjay Gandhi, încât mulţi dintre ei au ajuns să fie devoraţi de leoparzi (doar în luna iunie 2004 zece persoane au fost ucise de aceste feline): a fost relatat cazul când un leopard furios a atacat un autobuz al municipalităţii. în Istanbul, gecekondu-ii poluează bazinul

hidrografic vital pentru pădurea din Omeli; în Săo Paulo, locuitorii din favela riscă să polueze şi mai mult apa din lacul artificial din Guarapiranga – deja de trist renume pentru gustul dezagreabil de infect – ce satisface nevoile oraşului într-un procent de până la 21%. în realitate, Săo Paulo a intrat într-un cerc vicios, chiar dacă este obligat să folosească anual 170.000 de tone de produse chimice, adică echivalentul a 17.000 de camioane, pentru a trata apa ca să poată fi băută. Experţii au subliniat că acest tip de metodă nu poate fi o soluţie de durată.
„Jumătate din favele din Săo Paulo se află pe malurile rezervoarelor de apă ale oraşului. Acest amplasament duce la apariţia riscului sanitar, deoarece săracii ce nu-şi pot permite locuinţe cu toate utilităţile aruncă deşeurile direct în rezervoare sau în pârâurile ce alimentează cu apă aceste rezervoare. în aceşti ultimi ani, sistemul de control al calităţii apei potabile a avut parte de numeroase eşecuri. Desigur, a crescut procentul de clorare al apei pentru a preveni bolile intestinale, dar s-a dovid-it a fi foarte greu să controlezi enorma proliferare a algelor, datorată acumulării de materii organice”. 9)
Noroiul rezultat din deşeuri de natură organică otrăveşte peste tot în lume apa potabilă. în Kampala, gunoaiele produse de bidonville contaminează apele lacului Victoria, în Monrovia – ce are, în prezent, 1,3 milioane de locuitori din cauza anilor de război civil şi infrastructuri concepute pentru a servi doar 250.000 de oameni – excrementele se găsesc la tot pasul: pe plaje, pe străzi, în curţi, în apele râurilor.10) în cartierele sărace din Nairobi, apa de la robinet nu mai este potabilă deoarece este poluată chiar de la izvor cu materii fecale.11) Principala zonă naturală tampon a oraşului Mexico, aria de reîncărcare de la Ajusco, este periculos de poluată din cauza gunoaielor pe care le aruncă locuitorii cartierelor sărace, faimoasele colonias de la periferie.12) Experţii sunt de părere că, în realitate, cu foarte mare uşurinţă 90% din apele uzate, din America Latină, sunt deversate, fără a mai fi tratate, direct în apele izvoarelor şi râurilor.13) Astfel, din punct de vedere sanitar, oraşele sărace de pe toate continentele nu mai sunt altceva decât nişte gigantice guri de canalizare extrem de pline ce au început să dea pe dinafară.
1) Vincent Ifeanyi Ogu, „Privat Sector Participation and Municipal Waste Management in Benin City”, Environment and Urbanization, 12:2, octombrie 2000, p. 103 şi p. 105.
2) Washington Post, 26 august 2002.
3) Daily Graphic, Accra, 12 august 2000, citat de H. Wellington, „Kelewle, Kpokpol, Kpanlogo”, in Ralph Milis-Tettey şi Korantema Adi-Dako (coordonat de), Visions of the City: Accra in the Twenty-First Century, Accra, 2002, p. 46.
4) Shahab Fazal, „Urban Expansion and Loss of Agricultural Land – a GIS-Based Study of Sahranpur City, India”, Environment and Urbanization, 12:2, octombrie
2000, p. 124.
5) A se vedea „Loss of Agricultural Land to Urdaniza-tion” pe www.infoforhealth.org/pr/m13/m13chap3_3shtml#top; „Farmland Fenced off as Industry Makes Inroads”, China Daily, 18 august 2003.
6) Florian Steinberg, „Cairo: Informal Land Development and the hallenge for the Future”, in Robert-Jan Baken şi Jan van der Linden (coordonat de), Land Delivery for Low Income Groups in Third World Cities, op. cit., p. 131.
7) L. van den Berg, M. van Wijk şi Pham Van Hoi, ‘The Transformation of Agricultural and Rural Life Downstream of Hanoi”, art. cit., p. 52.
8) Ranjith Dayaratne şi Raja Samarawickrama, „Empowering Communities”, art. cit., p. 102.
9) Suzana Taschner, „Squatter Settlement and Slums in Brazil”, art. cit., p. 193; Luis Galvăo, „A Water Pollution Crisis in the Americas”, Habitat Debate, septembrie 2003, p. 10.
10) The News, Monrovia, 23 ianuarie 2004.
11) Peter Mutevu, „Project Proposal on Health an Hygiene Education to Promote Safe Handling of Drinking Water and Appropriate Use of Sanitation Facilities in Informal Settlements”, document de informare, Nairobi, aprilie 2001.
12) Ivo Imparato şi Jeff Ruster, Slum Upgrading and Participation, op. cit., p. 61; Keith Pezzoli, Human Settlements, op. cit., p. 20.
13) Eileen Stillwaggon, SStuntedLives, op. cit., p. 97.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢă special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile Romăniei, spre paguba oamenilor simpli. De asemenea, Mircea Cotărţă se ocupă cu tehoredactarea cotidianului „Dămboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Primarii dâmboviţeni trebuie sprijiniţi

Guvernul, autorităţile centrale trebuie să înţeleagă că important în acest moment este să nu se blocheze activitatea admnistraţiilor locale, municipale, orăşeneşti care sunt în prima linie a lupei cu COVID-19, ci să oprim răspândirea coronavirusului.Administraţiilor locale li s-a trasat o serie de responsabilităţi prin emiterea ordonanţelor militare însă Guvernul nu […]