Cea mai rea dintre toate lumile posibile (8) De la explozia urbană la bidonville-ul global

de Mike Davis
După cum a arătat eminentul africanist europeean, Deborah Bryceson, în referatul său despre recenta stare a agriculturii 1), anii ’80 şi ’90 au fost cei ai unor proteste fără precedent în mediul rural din întrega lume:
„Constrânse de datorii, guvernele naţionale au fost obligate, pe rând, să accepte Programele de ajustare structurală (PAS) şi contidiţiile impuse de Fondul monetar internaţional (FMI). Programele subvenţionate pentru ameliorarea agriculturii şi a infrastructurilor rurale au fost dramatic reduse. Odată cu abandonarea efortului de «modernizare» rurală în statele din America Latină şi Africa, fermierii au fost obligaţi să suporte strategia economică «descurcă-te sau crapă», impusă de instituţiile financiare internaţionale. Dereglarea pieţelor naţionale i-a obligat pe producători să caute pieţele internaţionale, unde ţăranii mediu bogaţi sau săraci nu au putut pătrunde. Astfel PAS-ul şi politicile de liberalizare economică au reprezentat, de fapt, convergenţa forţelor financiare mondiale cu politicile naţionale care au produs distrugerea mediului rural”. Din clipa în care au dispărut sistemele de întrajutorare locale, fermierii săraci au devenit tot mai vulnerabili la loviturile primite din exterior: seceta, foamea, creşterea dobânzilor sau scăderea preţurilor de vânzare. (La care se adaugă şi cazurile de boală: s-a constatat că 60% din micii producători rurali cambodgieni ce şi-au vândut pământul, pentru a pleca să se stabilească la oraş, au făcut-o şi pentru a-şi plăti datoriile contractate din motive medicale).
De asemenea, lacomii seniori ai războiul şi conflictele armate civile, devenite cronice, multe provocate de dezastrele economice declanşate de ajustările structurale impuse de datoriile externe sau de amestecul în politica internă a predato-rilor economici străini (cum au fost nenumărate cazuri în Congo sau Angola), au provocat dezrădăcinarea totală a multor sate. în ciuda stagnării creşteri economice sau a declinului acesteia, nemaiavând investiţii necesare pentru noi infrastructuri, noi şcoli sau noi spitale, deci, în ciuda acestor fenomene economice negative, oraşele au fost nevoite să suporte rezultatele crizei agrare mondiale, primind masele de migranţi venite de la sate. Obligată să nu se mai conformeze stereotipi-ilor clasice, cu mediu rural cu muncă intensivă şi metropole industriale cu capital intensiv, lumea a treia oferă exemple numeroase de mediu rural cu capital intensiv şi de oraşe fără industrie dar tot cu capital intensiv. Altfel spus, motorul creşterii aglomerării urbane, cu migranţii veniţi din mediul rural, este un mare generator de sărăcie, nu de locuri de muncă. Este un uimitor exemplu de cumpărare de bilet de tren, impusă de ordinea mondială neoliberală, ce duce economia unor state spre o destinaţie ce se termină cu o fundătură.
1) Deborah Bryceson, „Disappearing Peasantries? Rural Labour Redundancy in the Neo-Liberal Era and Beyond” p. 304-305, 2006.
(va urma)
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ, special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile României, spre paguba oamenilor simpli.