Cea mai rea dintre toate lumile posibile (119) De la explozia urbană la bidonville-ul global

de Mike Davis_
Dar, mai precis, cine este duşmanul pe care aceşti tehnosoldaţi, antrenaţi în slum-urile din Detroit şi Los Angeles, îl vor hăitui prin labirintul de străduţe al oraşelor din lumea a treia? La această întrebare, unii experţi vor ridica din umeri şi vor spune: „Nu contează cine va fi.” într-un articol ce a influenţat, prin conţinut, multă lume, intitulat „Geopolitics and urban armed conflicts in latin America” (Geopolitică şi conflicte armate în America Latină), scris în anii 1990, Geoffrey Demarest, cercetător recunosc de Fort Leavenworth, propune un ciudat casting de „actori antistat”, incluzând „anarhişti psihopaţi”, criminali, oportunişti cinici, nebuni, revoluţionari, lideri de sindicat, membri ai grupărilor etnice şi speculanţi imobiliari. Dar, dacă se fac socotelile şi se trage linia finală, constatăm că avem de a face, în general, cu „desmoşteniţi ai soartei” şi, în particular, cu „grupări criminale”. în afară de faptul că recomandă să se folosească mijloace de cercetare împrumutate din domeniul arhitecturii şi urbanismului, Demarest adaugă că „forţele de securitate trebuie să fie interesate şi de fenomenul sociologic al populaţiilor excluse”. El se arată nu numai îngrijorat, dar şi preocupat în mod special de „psihologia copilului abandonat”, deoarece crede – la fel ca numeroşii partizani ai teoriei conform căreia „creşterea demografică” este una din marile cauze ale creşterii criminalităţii – că marea majoritate a copiilor din bidonville-uri sunt arma secretă a forţelor antistat. 1)
Pe scurt, cei mai mari analişti ai Pentagonului au mers cu cercetarea sociologică până acolo unde nu au îndrăznit să ajungă cei ai Naţiunilor Unite, Băncii Mondiale sau Departamentului de Stat: adică până la capătul străzii ce duce la renunţarea la orice reformă urbană. Ca şi în trecut, această stradă este o „stradă tristă”, unde, de fapt, luptătorii adolescenţi, hăituiţii soartei, ce se regăsesc în „Armata lui Mehdi” din Sadr City, Bagdad – unul dintre cele mai mari bidonville-uri ale planetei – sâcâie forţele americane de ocupaţie, numind principala lor axă de acţiune „stada Vietnam”. Dar strategii nu se dau bătuţi. Analizând la rece situaţia actuală, ei sunt de părere că „oraşele cu populaţia scăpată de sub controlul real al legii, cu clădiri deteriorate” din lumea a treia – mai ales periferiile unde au apărut bidonville-uri – vor deveni câmpurile de luptă armată, caracteristice secolului al XXI-lea. în prezent, Pentagonul îşi revizuieşte doctrina pentru a face faţă unui război mondial, puţin zgomotos, cu o durată greu de precizat, împotriva grupărilor criminale constituite din săracii mediului urban. Conform Pentagonului, acesta va fi adevăratul „şoc al civilizaţiilor”.
Stephen Graham, autorul multor studii şi articole despre caracteristicile războiului urban, este de

părere că doctrinele MOUT reprezintă ultimul stadiu al orientalismului, punctul culminant al unei lungi istorii de definire a Occidentului prin raportare la un Alt spaţiu oriental fantastic, diferit de cel cunoscut pe vremuri. Pentru el, această ideologie duală – ce a fost ridicată la rangul de „absolutism moral” de administraţia Bush – „se bazează pe separare: de o parte, «lumea civilizată» – oraşele «noastre» ce trebuie «apărate» – iar de cealaltă parte, «forţele obscure», «axa răului» şi «bârlogurile de terorişti» din oraşele islamice despre care se crede că adăpostesc «răufăcătorii» ce sunt o ameninţare la adresa vieţii, prosperităţii şi democraţiei din întrega lume «liberă»”. 2)
Această dialectică iluzorie ce opune spaţiile urbane securizate, spaţiilor urbane demonice, dictează la rândul ei ritmul de dans al unui alt balet, un balet sinistru ce nu mai poate fi oprit: noapte de noapte, grupuri de elicoptere de luptă urmăresc duşmanul pe străduţele bidonville-urilor şi ale cartierelor de magherniţe, dezlănţuind flăcările infernului împotriva barăcilor sau maşinilor ce refuză să se oprească. în fiecare dimineaţă, bidonville-urile ripostează prin noi atentate sinucigaşe şi explozii spectaculoase. Dacă imperiul are de partea sa tehnologia orwelliană de represiune, săracii bidonville-urilor au de partea lor pe zeii haosului. 3)
Sfârşit
Londra – New York
1) Geoffrey Demarest, „Geopolitics and urban armed conflicts in latin America”, Small Wars and Insurgencies, 6:1, primăvara 1995, (text internet). Despre puternica creştere a „demografiei strategice” şi criminalitatea în rândul tinerilor, a se vedea importantul articol al Annei Hendrixson, „Angry Young Men, Veiled Young Women: Constructing a New Population Threat”, Corner House Briefing, nr. 34, Sturminster Newton, 2004.
2) Stephen Graham, „Cities and the «War on Terror»”, apărut în Theory, Culture and Society (publicat în format tapuscrit), 2005, p. 4.
3) A se vedea Mike Davis, „The Urbanization of Empire: Megacities and the Laws of Chaos”, Social Text, nr. 81, iarna
2004.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile Romăniei, spre paguba oamenilor simpli. De asemenea, Mircea Cotărţă se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dămboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

primariamea.ro: portalul primăriilor digitale

Comunicarea digitală a devenit, în doar câteva luni, o parte esenţială a noului mod de viaţă impus de pandemie. Lucrul de acasă, plăţile online sau trimiterea de documente către autorităţi în format digital sunt metode folosite de tot mai mulţi dintre noi, în condiţiile în care distanţarea fizică rămâne o […]